Ce colinde se cântă pe 23 și 24 decembrie, înainte de Crăciun

În România, sărbătorile de iarnă sunt sinonime cu magie, familie și respectarea unor tradiții păstrate aproape nealterate de-a lungul timpului. De la colindele vesele ale copiilor până la obiceiurile specifice fiecărei regiuni, aceste momente reînvie bucuria comunității și păstrează vie legătura cu trecutul.

Când începe sezonul colindelor

Tradițiile de Crăciun și Anul Nou își fac simțită prezența mult înainte de sărbători, odată cu primele colinde. Potrivit Bisericii, perioada dedicată colindelor începe pe 21 noiembrie, cu Praznicul Intrării în Biserică a Maicii Domnului, și durează până pe 1 ianuarie. Totuși, în multe regiuni ale țării, colindatul propriu-zis debutează de Sfântul Nicolae, pe 6 decembrie, și se extinde până pe 6 ianuarie, de Bobotează.

În Muntenia, colindele sunt cele mai frecvente în Ajunul Crăciunului, pe 23 sau 24 decembrie, când grupuri de copii și adulți merg din casă în casă, ducând vestea Nașterii Domnului.

Ce colinde se cântă înainte de Crăciun

Repertoriul colindătorilor este variat și adaptat momentului sărbătorilor. Înainte de Crăciun, cele mai cunoscute colinde includ „Florile dalbe”, „Moș Crăciun cu plete dalbe”, „Trei păstori”, „Deschide ușa, creștine” și „Am plecat să colindăm”.

În Ajun, colindele capătă un ton festiv și copilăros. „Bună dimineața la Moș Ajun” este una dintre cele mai îndrăgite colinde, versurile sale fiind o invitație la generozitate și veselie:

„Ne dați, ne dați, ne dați ori nu ne dați?
Am venit și noi o dată,
La un an cu sănătate,
Domnul sfânt să ne ajute,
La covrigi și la nuci multe.”

Colindele după Crăciun: „Steaua” și „Plugușorul”

Din ziua de Crăciun și până la Anul Nou, copiii merg cu „Steaua”, o colindă ce anunță Nașterea Mântuitorului. Cei mici își confecționează singuri stelele, folosind hârtie colorată, panglici și ornamente, iar decorarea acestora devine o activitate creativă și plină de entuziasm.

De Anul Nou, românii întâmpină noul an cu „Plugușorul”, un obicei agrar care simbolizează rodnicia și protecția gospodăriilor de duhurile rele. Spre deosebire de alte colinde, „Plugușorul” nu se cântă, ci se rostește răspicat, într-un ritm energic.

Versurile originale ale „Plugușorului” evocă belșugul și speranța:

„Iarna-i grea, omătul mare,
Semne bune anul are,
Semne bune de belșug,
Pentru brazda de sub plug.”

De-a lungul timpului, acest obicei a reflectat schimbările sociale și politice, versurile adaptându-se regimurilor care s-au perindat la putere.

Bucuria sărbătorilor pentru copii

Pentru copii, sărbătorile de iarnă sunt un prilej de încântare. Atmosfera caldă din jurul bradului, darurile și colindele creează amintiri de neuitat. Micuții se bucură de activități în familie și întâlniri cu prietenii, dar și de momentele în care sunt răsplătiți cu mere, nuci, covrigi sau chiar bani, în funcție de generozitatea gazdelor.

Tradițiile și obiceiurile sărbătorilor de iarnă reprezintă o punte între generații. Colindele, steaua și Plugușorul nu sunt doar activități festive, ci și expresii ale identității culturale și spirituale ale românilor. Acestea aduc comunitatea împreună și creează un sentiment de apartenență și solidaritate, în ciuda trecerii timpului.

În această perioadă specială, cântecele de sărbători nu doar că animă casele românilor, dar și aduc speranță, amintindu-ne tuturor de valorile fundamentale ale generozității și bucuriei. Astfel, magia sărbătorilor continuă să inspire și să aducă lumină în sufletele tuturor.