Cea mai bătrână persoană din Europa, călugărița franceză Sora Andre, a împlinit 118 ani, după ce a supraviețuit anul trecut infecției Covid-19 și a trecut prin două războaie mondiale. Momentul a fost sărbătorit cu o petrecere specială de ziua ei de naștere, care a inclus desertul ei preferat, Alaska la cuptor. Ea este a doua cea mai bătrână persoană în viață din lume, potrivit Gerontology Research Group, după japoneza Kane Tanaka, care are 119 ani.
Născută în 1904, Lucile Randon, care a luat numele de sora Andre, a ajuns la venerabila vârstă de 118 ani, pe data de 11 februarie. Anul trecut, imediat după ce sărbătorea cei 117 ani, sora Andre era diagnosticată cu infecția covid.
Sora Andre a declarat că nu și-a dat seama că a contractat coronavirusul, care a infectat 81 de rezidenți ai azilului său din orașul Toulon, din sud-estul țării, omorând 10 dintre ei, din nefericire. „Mi s-a spus că l-am luat. Eram foarte obosită, este adevărat, dar nu mi-am dat seama„, declarat călugărița pentru AFP.
Sora Andre, care a fost inundată de apeluri de la reporteri din întreaga lume, a declarat că nu plănuia să facă nimic special pentru cea de-a 118-a aniversare, de anul acesta. Dar căminul a avut alte idei, la fel ca și anul trecut, sărbătoarea urmând să includă un apel video cu familia ei.
Instituția, unde locuiesc mai multe călugărițe, plănuiește o slujbă specială, iar bucătarul pregătește un festin aniversar cu foie gras, file de capon cu ciuperci porcini și desertul preferat al surorii Andre, Alaska la cuptor.
Sora Andre spune că mâncarea ei preferată este homarul și că se bucură de „un mic pahar de vin în fiecare zi”. „Rugăciune şi o ceaşcă de ciocolată caldă în fiecare zi. Bunul Dumnezeu nu mă ascultă, trebuie să fie surd.”, spune venerabila călugăriță, întrebată fiind cum a reușit să ajungă până la această vârstă.
Născută în orașul Ales din sudul țării într-o familie protestantă, a crescut ca singura fată între trei frați. Una dintre cele mai frumoase amintiri ale sale a fost întoarcerea a doi dintre frații ei la sfârșitul Primului Război Mondial. „Era ceva rar, în familii, de obicei erau mai degrabă doi morți decât doi vii. S-au întors amândoi”, povestește sora Andre.
În tinerețe, ea a lucrat ca guvernantă pentru copiii unor familii înstărite din Paris, o slujbă despre care a spus că nu i se potrivea foarte bine. S-a convertit la catolicism și a fost botezată la vârsta de 26 de ani. Împinsă de dorința de a „merge mai departe”, s-a alăturat ordinului călugăresc „Fiicele Carității” la vârsta relativ târzie de 41 de ani.
Sora Andre a fost apoi repartizată la un spital din Vichy, unde a lucrat timp de 31 de ani, iar apoi a petrecut 30 de ani într-un azil de bătrâni din Alpii francezi, înainte de a se muta la Toulon. Nouăsprezece președinți francezi au ocupat palatul prezidențial Elysee de la nașterea surorii Andre.
Întrebată ce le-ar spune tinerilor, sora Andre a spus, cu mâinile împreunate în rugăciune: „Fiți curajoși și arătați compasiune”.