Magnolia este una dintre cele mai frumoase și apreciate flori. Cu petalele albe, mov și parfumate și frunze veșnic verzi, este unul dintre cei mai splendizi arbori de pădure și o plantă ornamentală foarte populară, care a fost plantată în întreaga lume. Dar câte soiuri de magnolie există în România? Acest arbore face deliciul tuturor românilor primăvara. Există o mulțime de magnolii în toată țara.
În România se găsesc două specii de magnolii. Magnolia tianhei – Magnolia lui Tian He, care este originară din China și a fost adusă în România în anul 1986. Această specie de magnolie poate fi admirată în Grădina Botanică din Cluj-Napoca, unde se află cel mai mare exemplar din Europa.
Magnolia kobus – Magnolia japoneză, care este o specie indigenă în Asia de Est și a fost introdusă în Europa în secolul al XIX-lea. Acest tip de magnolie se găsește în parcuri și grădini publice din România, precum Parcul Tineretului din București și Parcul Dendrologic din Arad.
Magnolia tianhei, cunoscută și sub numele de Magnolia lui Tian He, este o specie de magnolie originară din China. Este o plantă foioasă perenă, care crește sub forma unui arbore mic sau arbust, ajungând la o înălțime de 3-4 metri. Frunzele sale sunt de dimensiuni medii, lucioase, verde închis și sunt dispuse alternativ pe ramuri.
Magnolia tianhei produce flori mari și spectaculoase, de culoare albă, cu un parfum intens și dulceag, care apar în primăvară, înainte de frunze. Florile sunt solitare, cu o dimensiune de până la 25 cm în diametru și sunt formate din 9-12 petale și multe stamine galbene. Florile sunt polenizate de insecte, precum albinele și fluturii.
Această specie de magnolie a fost descoperită în sud-vestul Chinei, în anul 1981, de către botanistul Tian He. În România, Magnolia tianhei a fost adusă în anul 1986 și a fost plantată în Grădina Botanică din Cluj-Napoca. Aici, în prezent, se află cel mai mare exemplar din Europa.
Magnolia tianhei este o plantă rezistentă la ger și la secetă, dar preferă solurile umede, bine drenate și bogate în nutrienți. Este o plantă care poate fi cultivată cu succes în zonele cu climat temperat, dar necesită protecție împotriva vântului puternic, deoarece ramurile sale sunt fragile și pot fi deteriorate ușor.
Magnolia tianhei este o plantă decorativă foarte apreciată în grădini și parcuri pentru frumusețea și parfumul său, dar și pentru faptul că este o specie rară și exotică. În plus, florile sale sunt considerate un simbol al purității și eleganței.
Pe de altă parte, magnolia kobus, cunoscută și sub numele de Magnolia japoneză, este o specie de magnolie indigenă în Asia de Est, în special în Japonia și Coreea. Este un arbore sau arbust, care poate ajunge la o înălțime de 10-15 metri, cu frunze lucioase, ovale și verzi închis.
Magnolia kobus produce flori mari, de culoare albă sau roz-pal, care apar înainte de frunze, în timpul primăverii. Florile sunt solitare, cu 6-12 petale și emană un parfum dulce și intens. Acestea sunt polenizate de insecte, precum albinele și fluturii.
Această specie de magnolie este cultivată pe scară largă în Europa și America de Nord, ca plantă decorativă în grădini și parcuri. Magnolia kobus este o plantă tolerantă la ger și își menține frunzișul și flori chiar și în condiții de temperaturi scăzute. Preferă solurile umede și bine drenate, iar expunerea la soare sau la umbră partială este recomandată.
Magnolia kobus are și proprietăți medicinale, fiind utilizată în medicina tradițională din Asia de Est pentru tratarea durerilor de cap, a stresului și a tensiunii arteriale ridicate. Extractele din scoarța și frunzele sale sunt bogate în substanțe antioxidante și antiinflamatorii, care au efecte benefice asupra sănătății.
În România, Magnolia kobus poate fi întâlnită în grădini publice și parcuri, precum Parcul Tineretului din București și Parcul Dendrologic din Arad.
Plantarea și îngrijirea magnoliilor sunt foarte ușoare, dacă ții cont de câteva reguli. Iată câteva sfaturi utile pentru plantarea și îngrijirea magnoliilor:
Plantarea magnoliilor:
Magnolia preferă umbră parțială până la soare din plin. Tolerează puțin vânt, dar florile pot fi deteriorate. Poate tolera frigul până la -5°C.
Are nevoie de un sol de calitate, cu drenaj liber și adaos de materie organică. Preferă un sol ușor acid, cu un pH de aproximativ 5-6.
Se poate dezvolta bine în sol nisipos, cu condiția să se adauge materie organică suplimentară și ca plantele să fie bine acoperite cu mulci. În ghivece, folosește doar un amestec de calitate superioară – de preferință unul pentru plante iubitoare de acizi.
Magnoliile sunt descrise ca fiind „iubitoare de acid” – adică le place solul clasificat ca fiind mai acid. Există o serie de alte plante de grădină obișnuite, cum ar fi cameliile și azaleele, care preferă și ele un astfel de sol.
Aciditatea sau alcalinitatea solului se referă la nivelul pH-ului solului. Scara pH-ului este cuprinsă între 0-14. Solul neutru are un pH de aproximativ 6,5-7. Solul ușor acid are un pH de aproximativ 6-6,5. Cele mai multe plante de grădină preferă un sol care se înclină spre partea acidă, în jur de 6,5, însă magnoliilor le place un pH de 5-6.
Dar poți planta și cultiva magnolii cu mare succes în solul obișnuit de grădină. Principalul impact al micilor variații ale pH-ului este că afectează disponibilitatea diferitelor substanțe nutritive.
Dacă un sol nu este suficient de acid, atunci pot apărea deficiențe de nutrienți la plantele iubitoare de acizi. Cele mai multe dintre acestea pot fi depășite prin utilizarea unui îngrășământ care a fost amestecat pentru plantele iubitoare de acid.
Are nevoie de mulci anual, primăvara, pentru a ajuta la păstrarea umidității în lunile mai calde.
Hrănește magnolia primăvara cu un îngrășământ cu eliberare controlată, echilibrat cu acizi.
Asigură o umiditate adecvată în perioadele calde și/sau uscate, în special când plantele sunt tinere, în primii 3 ani.