Învățăm alfabetul încă din primul an de școală și îl folosim zilnic pentru a scrie și pentru a citi, însă la întrebarea ”câte litere sunt în alfabetul limbii române?”, mulți oameni stau pe gânduri înainte de a da un răspuns. Puțini știu să răspundă corect din prima la această dilemă, pentru că numărul diferă față de alfabetul altor țări.
Cuvâtul ”alfabet” provine din primele două litere grecești, alfa și beta, iar în scrierea originală era ”alphabetum”. Cuvântul a fost folosit încă din primele secole creștine, pentru a denumi așezarea literelor în ordine, de la A la Z. Puțină lume știe însă că, în funcție de limbă, alfabetul are un număr diferit de litere.
Atunci când ne gândim la câte litere are aflabetul, mulți suntem tentați să spunem că sunt 26. Acest număr este valabil pentru limbile în care nu există diacritice. În limba română, alfabetul conține și diacriticele, respectiv Ă, Î, Ș, Ț, Â, astfel că alfabetul limbii române are 31 de litere în total.
Alfabetul, ca sistem de scriere, a fost inventat de mai multe multe persoane, care au contribuit la forma lui din prezent. Există însă câteva momente și persoane-cheie care au avut un aport decisiv la alfabet, în forma în care el există astăzi. Prima formă a alfabetului a apărut în Peninsula Sinai, în jurul anului 1800 î.Hr. Este considerat unul dintre cele mai vechi sisteme de scriere și mult timp oamenii s-au raportat la el așa.
Alfabetul proto-sinatic este considerat precursorul alfabetelor semitice și inițial conținea 30 de simboluri care reprezentau consoane. Ulterior a apărut alfabetul fenician, care conținea 22 de litere, toate consoane. În anul 800 î.Hr. a apărut alfabetul grecesc, pornind de la cel fenician, la care au fost adăugate și vocale.
În anul 700 î.Hr. a apărut și alfabetul latin, cel mai apropiat de acela pe care îl folosim în prezent. Inițial, acesta conținea 21 de litere, dar a fost extins ulterior. J, U și W nu se regăseau inițial în alfabetul latin, ci au fost adăugate pe parcurs.