Când vine vorba de a face pizza, există un ingredient cheie absolut esențial pentru succes care te-ar putea surprinde, indiferent de rețeta pe care o folosești: timpul. Mai precis, cât se lasă aluatul de pizza la dospit. Acesta este un aspect foarte important, care se va vedea clar în rezultatul final.
Istoria aluatului de pizza este una foarte veche. Totul se poate urmări de la stilurile tradiționale de a face lipie. Lipia era incredibil de obișnuită în zona mediteraneană (și încă mai este). Până în ziua de azi, vei vedea încă forme de lipii folosite în bucătăria grecească.
Italia modernă este cunoscută pentru a avea unele dintre cele mai bune terenuri agricole din regiunea mediteraneană, iar ca rezultat, cultura de roșii și de produse lactate a înflorit.
Roșiile și brânza erau ambele alimente foarte obișnuite în Italia. Nu a trecut mult timp până când primii italieni au început să combine sosurile de roșii cu brânza proaspătă și să le folosească ca toppinguri pentru lipiile lor coapte la cuptor. Astfel, Italia a devenit locul de naștere al pizzei.
De atunci, această minunată mâncare s-a răspândit în întreaga lume. Poți găsi pizza în aproape fiecare țară într-o anumită măsură. De fapt, multe culturi își pun chiar amprenta personală asupra acestui fel de mâncare, personalizând acest fel de mâncare cu ingrediente specifice din țările lor de origine.
În plus, este un fel de mâncare foarte versatil, pe care îl poți face cam cu orice ingredient pe care îl găsești în bucătărie, de la mezeluri și carne, la tot felul de legume și adaos-uri precum sos picant, trufe sau chiar caviar.
Pentru a face o pizza bună, ingredientele de calitate sunt la fel de importante precum aluatul. Cea mai mare provocare este, însă, aluatul. Acesta trebuie lăsat la dospit ca să fie crocant pe exterior, dar pufos și plin de bule de aer în interior.
Te-ar putea interesa și: Trucul prin care îți dai seama că pizza nu e de calitate, fără să guști din ea. De acum nu vei mai face alegeri greșite
Pe măsură ce aluatul de pizza crește, drojdia consumă zaharurile din făină și le transformă în CO₂ și alcool, ambele contribuind la pufoșenia și gustul crustei de pizza după ce a fost coaptă.
Dar unii oameni lasă aluatul de pizza să crească două ore, în timp ce alții așteaptă mai mult de 24 de ore. Cine are dreptate?
Toți experții au fost de acord că fermentarea la rece este cea mai bună pentru a obține un aluat de pizza aromat, pufos și ușor de digerat, și că cel puțin 24 de ore este ideal.
Frigiderul oferă un mediu constant care nu fluctuează în mare măsură. Durează mai mult, dar structura aluatului se dezvoltă mai bine într-un interval mai lung de timp.
Temperatura din timpul fermentării determină în cele din urmă complexitatea gustului și textura aluatului.
În ceea ce privește structura interioară a aluatului, avându-l la o temperatură mai scăzută în timpul fermentației reduce numărul de bule care scapă din aluat, îmbunătățind textura generală. Nu lăsa aluatul de pizza să crească prea mult, totuși.
Deși o creștere lentă și îndelungată este benefică pentru gust și textură, poți întâmpina probleme dacă lași aluatul de pizza să se odihnească prea mult timp.
Intervalul ideal de dospire este de 24 până la 48 de ore.
Te-ar putea interesa și: Ce a descoperit un bărbat care a cumpărat o pizza congelată din supermarket: ”Nu mai are onoare”
Dacă lași aluatul de pizza să crească în frigider mai mult de trei zile, drojdia va începe să consume tot zahărul din aluat și să-l transforme în alcool, ceea ce va afecta negativ gustul crustei.
Când aluatul este suprafermentat, glutenul se relaxează excesiv și structura internă a aluatului este compromisă, rezultând într-un produs final plat și dens, în loc să fie plin de bule și pufos.