Cât oxigen există pe Lună, de fapt. Câte sute de mii de ani pot trăi 8 miliarde de oameni pe ea

Nu de puține ori am admirat satelitul natural al Terrei, Luna, și ne-am pus întrebarea cum ar fi să locuim acolo. Deși Luna are atmosferă, aceasta este foarte subțire și este compusă în principal din hidrogen, neon și argon. Nu este genul de amestec gazos care ar putea susține mamiferele dependente de oxigen, cum ar fi oamenii. Acestea fiind spuse, pe Lună există, de fapt, mult oxigen. Doar că nu este sub formă gazoasă.

Anul 3000. Oamenii au devenit o rasă spațială și au înființat colonii pe Lună

Suntem în anul 3000. După ce au epuizat toate resursele naturale ale Pământului, oamenii au devenit o rasă spațială și au înființat colonii pe Lună. Pe suprafața acesteia se adună domuri imense și sigilate, care adăpostesc orașe populate de sute de mii de oameni. Această rocă rece și cenușie a devenit cumva noua casă a omenirii.

Bineînțeles, este vorba de SF. Dar nicio viziune a viitorului nu este completă fără o colonie extraterestră de oameni și, din moment ce Luna este cel mai apropiat corp ceresc de planeta noastră, este cel mai ușor de imaginat ca fiind casa noastră futuristă.

Radu Bănică a fost bătut și agresat, în școală, de profesorul său: ”De ce plângi? Ești fetiță?”

A murit cel mai iubit preot român, la doar 46 de ani. Ziua sfântă în care va fi înmormântat Nicolae Răzvan Stan

Diana Șoșoacă, slabă, îmbrăcată elegant! Imaginile pe care le-ai ratat! FOTO

Aoleu, Antonia dă COD ROȘU! A înnebunit pe toată lumea cu ultima apariție! Cum s-a lăsat pozată după ce a renunțat la sutien

Cu toate astea, se aliniază această viziune cu realitatea? Va fi oare Luna într-o zi o proprietate fierbinte și, dacă da, câți oameni ar putea susține în mod realist peisajul său neprimitor?

Un mod simplist de a răspunde la această întrebare este să luăm în considerare suprafața lunii. Suprafața Lunii reprezintă aproximativ 15,9% din suprafața totală a Pământului, excluzând suprafața Pământului acoperită de oceane.

Din punct de vedere tehnic, dacă am împacheta această suprafață la densitatea celor mai populate orașe de pe Pământ, am putea pune trilioane de oameni pe suprafața Lunii. Cât de mulți oameni ar încăpea pe suprafața Lunii este o întrebare foarte diferită.

La fel și cea  legată de cât mulți oameni ar putea susține în mod durabil o posibilă lume. În această privință, Luna este cu siguranță verișoara mai săracă a Pământului.

„Este un loc destul de arid. Fiecare specie caută să își extindă nișa ecologică.

Dar noua „nișă”, care este Luna, este foarte neospitalieră pentru oameni.”, a declarat Dyar pentru Live Science.

Câți oameni ar putea susține Luna?

Cercetările NASA au descoperit regolit, o rocă care poate genera oxigen, având în vedere că ar conține în medie 1,4 tone de minerale, inclusiv aproximativ 630 de kilograme de oxigen, conform estimărilor.

Datele recente spun că noi, oamenii, avem nevoie să respirăm, în medie, cam 800 de grame de oxigen pe zi pentru a supraviețui. La un calcul matematic, asta ar însemna că aproximativ 630 kg de oxigen ne-ar ține în viață timp de aproximativ doi ani.

NASA spune că adâncimea medie a regolitului de pe Lună este de aproximativ zece metri. Plini de optimism, cercetătorii spun că se poate extrage foarte ușor tot oxigenul din acesta.

Prin extracția oxigenului, de la suprafața Lunii, cantitatea generată ar putea furniza suficient oxigen pentru a susține cele opt miliarde de oameni de pe Pământ pentru, cel puțin, 100.000 de ani.

Luna nu are atmosferă cu aer respirabil

Spre deosebire de Pământ, apa nu circulă liber pe suprafața lunară și nu se adună în corpuri din care să putem bea. În mod crucial, Luna nu are nici o atmosferă cu aer respirabil. Luna,  satelitul natural al Pământului, nu are ecosisteme existente care ar putea susține în mod convenabil câmpuri de agricultură.

De asemenea, Luna este vulnerabilă la furtunile solare, erupții de la suprafața Soarelui care trimit radiații electromagnetice, pe care, fără protecția unui câmp magnetic, satelitul natural al Terrei nu le poate devia. Există, de asemenea, temperaturi extreme uriașe și perioade lungi și alternante de întuneric și lumină, potrivit cerectătorilor.

Toate acestea pot face ca viața pe Lună să pară imposibilă. Totuși, în mod surprinzător, nu este. De fapt, elementele esențiale pentru existența umană, aer, apă, hrană și adăpost, nu sunt teoretic atât de imposibil de obținut pe Lună pe cât v-ați aștepta.

„De exemplu, aerul. Pentru a susține o populație inițială de câteva sute de persoane pe Lună, ar trebui să începem prin a transporta aerul pe suprafața lunară, pompându-l în structuri sigilate în care ar locui oamenii. Acest lucru pare nesustenabil, dar, pe termen scurt, ar fi de fapt destul de rentabil.

Oamenii nu folosesc mult aer și, pentru o perioadă lungă de timp, nu va fi nevoie să producem aer pe Lună. Îl putem aduce aici. Costurile de transport pentru asta sunt încă gestionabile.”. declară Darby Dyar, cercetător principal la Planetary Science Institute din Arizona.

Sintetizarea oxigenului pe Lună este un proces costisitor

Totuși, dacă această populație ar crește la zeci de mii de oameni, ar trebui să sintetizăm oxigenul pe Lună. Procesul este unul extrem costisitor, și necesită timp. Cu toate astea, cercetătorii spun că dezvoltarea explorării spațiale în următoarele decenii ar putea face ca acesta să devină mai economic.

„Acest lucru se datorează faptului că propulsia navelor spațiale necesită oxigen, astfel încât, dacă cererea crește, este mai logic din punct de vedere economic să construim generatoare de oxigen pe Lună pentru propulsia rachetelor, decât pentru apă potabilă și aer pentru oameni.

Acest lucru ar duce la scăderea costurilor de producție, făcând mai ieftină producerea de aer pentru locuitorii de pe Lună.”, spune Markus Landgraf, managerul proiectului lunar din cadrul Agenției Spațiale Europene.

„Luna are apă peste tot”

Cum rămâne cu apa? Până acum câteva decenii, cercetătorii credeau că Luna este complet uscată. Dar acum ei știu că există o cantitate surprinzătoare de lichid răspândită pe suprafața lunară.

„Credem că apa a rămas de când s-a format Luna. Și știm că cometele, care sunt practic bulgări de zăpadă murdari, impactează periodic suprafața lunii Există dovezi bune care sugerează că acele [cratere] în care cometele au impactat suprafața au încă rezervoare de gheață în ele.”

O altă sursă de apă,mai spun cercetătorii, provine din vânturile solare care bubuie prin spațiu, încărcate cu protoni, acestea se ciocnesc cu electronii de pe Lună, formând hidrogen. Toate acestea se adaugă la o cantitate decentă de apă lunară, poate suficientă pentru a susține o populație considerabilă.

S-au dezvoltat deja tehnologii pe Stația Spațială Internațională pentru a recicla apa potabilă din apa de duș, urina și transpirația astronauților. Aceasta poate folosi chiar și umiditatea din respirația lor. Pe Lună, această tehnologie ar putea crea o sursă de apă în circuit închis pentru locuitori.

Concluzie

Există încă multe necunoscute cu privire la modul în care s-ar putea face toate acestea în practică. Dar, teoretic, resursele naturale ar putea susține zeci de mii, chiar milioane de oameni pe Lună. Atunci, de ce nu suntem deja sute de oameni acolo sus, uitându-ne de sus la Pământ?

Pentru că cele mai mari constrângeri în ceea ce privește colonizarea Lunii nu sunt neapărat limitele resurselor naturale, a spus Landgraf, ci costul uriaș al transportului oamenilor cu nave spațiale până acolo. Pentru a face acest lucru mai economic ar fi nevoie de salturi tehnologice îndrăznețe.

Vorbim aici de inventarea lifturilor spațiale. Dacă le-am avea, „atunci am putea vorbi de zeci de mii de oameni pe Lună. Deci, într-adevăr, apa nu este constrângerea aici. Este vorba de transport.„,  a mai spus Landgraf.

Ne întoarcem brusc la realitate!

Mai există o altă avertizare, iar aici ne întoarcem brusc la realitate. Deocamdată, colonizarea Lunii nu este de fapt obiectivul. Sigur, am putea vedea luna ca pe un fel de arcă a lui Noe în cazul unei apocalipse terestre. Dar, în prezent, agențiile spațiale internaționale văd Luna nu ca pe un avanpost în fața dezastrului, ci ca pe un centru de cercetare.

În același timp, văd Luna ca pe o potențială bază din care să explorăm restul sistemului nostru solar. Chiar și această populație ar urma probabil să se diminueze, fiind înlocuită în timp de roboți mai ieftini și mai eficienți, potrivit lui Dyar. Cu toate acestea, asta nu înseamnă că visele noastre de cetățenie lunară s-au terminat.

Mai există un alt factor, și anume dorința inepuizabilă a umanității de a explora. Acest lucru ar putea obliga generațiile viitoare să colonizeze Luna cu milioanele sau să o folosească drept rampă de lansare pentru alte expediții în spațiu.