Limba română, cu toate subtilitățile sale, poate pune uneori la încercare vorbitorii, mai ales când vine vorba de formele corecte ale pluralului unor cuvinte. Unul dintre termenii care stârnesc confuzie adesea este „pârâu”. Deși acest cuvânt este frecvent folosit, pluralul său este adesea utilizat greșit.
Pluralul substantivului „pârâu” a dat bătăi de cap multor vorbitori de limba română, iar acest lucru este de înțeles. Diferențele dintre formele greșite și forma corectă sunt subtile, iar regulile de formare a pluralului în cazul anumitor substantive par să sfideze uneori logica intuitivă.
Forma corectă de plural pentru cuvântul „pârâu” este „pâraie” și este reglementată de normele limbii române, în toate dicționarele oficiale. Confuzia apare în special din cauza faptului că în limba română multe substantive își formează pluralul prin adăugarea sufixului „-uri” sau a unei terminații cu „-ie”, dar „pârâu” nu urmează acest model tipic.
De exemplu, multe persoane asociază greșit sufixul „-âie” pentru a forma pluralul și ajung la „pârâie”, sau încearcă o formulare cu „-uri”, pe modelul „râu – râuri”, ajungând astfel la „pârâuri”. Ambele forme sunt incorecte. Trebuie să ținem cont de faptul că limba română are multe excepții și particularități. În cazul cuvântului „pârâu”, pluralul „pâraie” urmează o logică ce nu este neapărat evidentă pentru toți vorbitorii, dar care este stabilită clar de regulile gramaticale.
Pe lângă cuvintele care creează confuzie prin formele lor neregulate de plural, limba română include și o categorie aparte de substantive numite defective de plural. Acestea sunt cuvinte care fie nu au plural, fie îl au foarte rar folosit. Deși pluralul există din punct de vedere teoretic, în limbajul cotidian, aceste substantive sunt utilizate aproape exclusiv la singular.
Iată câteva exemple de substantive defective de plural:
Lapte: Este un exemplu clasic de substantiv defectiv de plural, dar în categoria alimentelor intră și alte substantive care nu pot fi puse la plural.
Curaj: Acest substantiv nu are plural. Nu există „curajuri” în limba română, deoarece curajul este o noțiune abstractă și singulară prin definiție.
Noroc: Deși la prima vedere „norocuri” ar putea părea o formă acceptabilă, aceasta este utilizată rar, iar în majoritatea cazurilor „noroc” rămâne un substantiv la singular.
Aceste substantive apar de obicei în cazul conceptelor abstracte sau al materialelor care nu pot fi împărțite sau numărate în mod convențional. În cazul acestora, pluralul nu are sens logic sau nu este necesar în comunicarea uzuală.
Totuși, în unele cazuri, pluralul se poate forma pentru a desemna varietăți sau tipuri diferite ale unui concept sau material, dar acest lucru rămâne excepțional. De exemplu, „nisipuri” poate fi folosit în geologie pentru a se referi la tipuri distincte de nisip.