Războiul ruso-ucrainean a ajuns deja la a șasea zi de conflict. Deși spera la o victorie rapidă, președintele rus se confruntă cu un nivel neașteptat de rezistență, dar rămâne hotărât să continue pe o cale beligerantă. După ce în mai puțin de o săptămână au fost raportate sute de morți, apar din ce în ce mai multe întrebări cu privire la ceea ce încearcă să obțină președintele Vladimir Putin. Printre cei care au dat un răspuns la actuala criză, se numără și Cristian Nițoiu, profesor de diplomație și guvernanță internațională la Universitatea Loughborough din Londra.
Evoluția conflictului din Ucraina este analizată permanent de specialiștii militari și nu numai. Ultimele informații din teren arată o rezistență acerbă a soldaților ucraineni în fața mașinii de război rusești, iar lipsa unei concluzionări rapide l-au determinat pe liderul de la Kremlin să ia decizii, în opinia multora, iraționale.
Intrebat de AlJazeera ce crede despre ce se întâmplă în aceste zile în Ucraina, Cristian Nițoiu, profesor de diplomație și guvernanță internațională la Universitatea Loughborough din Londra, a declarat că „nu ar trebui să existe nicio neînțelegere cu privire la motivele Rusiei. Putin nu este preocupat de nimic mai puțin decât de politica revizionistă și de fanteziile de mare putere.”
„Obiectivele pe termen lung ale Rusiei, după sfârșitul Războiului Rece, au fost de a recăpăta statutul de mare putere a Uniunii Sovietice, de a fi văzută ca egală de către Occident și de a fi capabilă să influențeze evoluțiile politice din vecinii săi mai mici, precum Ucraina, Moldova sau Kazahstan.”, a spus Cristian Nițoiu, pentru AlJazeera.
Ucraina s-a încorporat în orbita de influență occidentală, mergând astfel împotriva intereselor lui Putin. În consecință, plasarea unui guvern favorabil Rusiei la Kiev este, cel mai probabil, principalul obiectiv al intervenției militare a Kremlinului, a mai declarat profesorul Nițoiu.
Dacă Kievul este capturat, rușii ar instala probabil cel puțin o administrație interimară, a declarat pentru Al Jazeera Graeme Gill, profesor emerit de guvern și relații internaționale la Universitatea din Sydney.
Probabilitatea este scăzută ca acest lucru să fie acceptat pe scară largă în rândul populației ucrainene. Putin ar avea mai mult succes dacă actualul guvern, poate destituit de unii membri, dar condus în continuare de președintele Volodimir Zelenski, ar fi păstrat în funcție și ar putea negocia cu rușii, a adăugat Graeme Gill.
„Structura instituțională ar fi probabil să rămână în vigoare, deși ar fi probabil să se ia în considerare cu tărie introducerea unui fel de aranjament federal care să ofere un anumit grad de autonomie pentru Donețk și Luhansk”, mai precizează Graeme Gill.
Citește și: Criză de nervi a lui Vladimir Putin din cauza eșecului armatei ruse. Ce ieșire a avut liderul de la Kremlin
Chiar dacă Rusia ar putea stabili o anumită formă de dialog și acord la Kiev, se confruntă cu multe obstacole. Astfel de negocieri, mai spune Graeme Gill, ar fi probabil văzute ca având loc sub constrângere și, prin urmare, orice rezultat ar putea să nu țină. Nu există opțiuni ușoare pentru Putin și cu siguranță nu ar fi ușor pentru niciun guvern interimar instalat prin forța armelor rusești.
În ciuda negocierilor actuale dintre delegațiile ruse și ucrainene la granița dintre Ucraina și Belarus, Moscova nu a făcut încă progrese serioase, pentru a face din aceasta din urmă chiar și un scenariu imaginabil, iar rezistența Ucrainei pare mai puternică decât s-a anticipat până în acest moment.
Rusia încă nu și-a pus toate cărțile pe masă, a declarat pentru Al Jazeera John R. Deni, profesor de cercetare în domeniul studiilor de securitate comune, interinstituționale, interguvernamentale și multinaționale (JIIM) la Institutul de Studii Strategice al Colegiului de Război al Armatei SUA.
„Cred că dovezile indică o depășire continuă a Ucrainei de către Rusia. Atât în ceea ce privește capabilitățile, cât și capacitatea.
Oficialii americani au raportat că undeva între 50 și 70% din forțele rusești disponibile au fost angajate până acum.
Asta înseamnă că mai există încă multă putere militară rusă din apropiere care poate fi angajată.”, declară profesororul John R. Deni.
Având în vedere lipsa de progrese, presa internațională și experții au ridicat întrebări cu privire la strategia militară a Rusiei. Pentru mulți observatori, căderea Kievului este mai degrabă o chestiune de „când”, decât de ”dacă”, dar până în acest moment, rămâne oarecum un mister ce ar face Putin cu o națiune de mărimea Ucrainei.
Actuala situație nu este lipsită de dificultăți severe, iar îndoielile lui Putin sunt justificate, mai spun specialiștii.
„Divizarea Ucrainei ar necesita o entitate care să implementeze și să impună divizarea. În timp ce forța rusă ar putea implementa o scindare, nu sunt convins că Rusia are capacitatea și mijloacele necesare pentru a o impune dincolo de termen scurt, având în vedere forțele militare rusești dispuse în acest moment.
A se vedea, de exemplu, provocarea pe care o are Rusia în suprimarea rezistenței în jurul orașului Kharkiv din estul țării și a cetățenilor-soldați din Ucraina care s-au oferit voluntar să hărțuiască și să atace trupele rusești. Cu toate acestea, o scindare – poate de-a lungul râului Dniepr – rămâne o posibilitate”, mai adaugă profesorul John R. Deni.
În general, opțiunile lui Putin par să scadă pe zi ce trece. Specialiștii afirmă că Rusia este acum prinsă în capcană în obținerea unui fel de victorie în Ucraina.
Țări precum China, India sau Iranul urmăresc îndeaproape, iar faptul că „nu poate declara victoria îi va submina cu siguranță imaginea de putere militară puternică”, a precizat Cristian Nițoiu.
„Este corect să spunem că, în Europa, țări precum Germania sau Finlanda, care profesau o strategie militară reținută, au îmbrățișat acum ideea de a vedea Rusia ca pe un inamic și și-au mărit bugetul militar în cazul Germaniei sau și-au declarat obiectivul de a trece de la neutralitate la statutul de membru NATO în cazul Finlandei”, a conchis profesroul Cristian Nițoiu.
Acestea fiind spuse, majoritatea statelor europene și-au anunțat disponibilitatea de a vorbi în continuare cu Rusia, dar o linie de dialog deschisă nu înseamnă reconciliere.