Se spune, într-o notă ironică, că toată lumea se pricepe la fotbal și la politică. Chiar dacă această zicală reflectă, în parte, realitatea haotică și plină de păreri înflăcărate din aceste domenii, ea se poate aplica și altor activități. De exemplu, prepararea vinului este un domeniu în care nouă din zece români sunt convinși că excelează.
Totuși, așa cum ar spune zâmbitorul Creangă, calculele făcute pe teren nu se potrivesc întotdeauna cu cele de acasă. Acest lucru este confirmat de statisticile Oficiului Național al Viei și Vinului, care arată că aproape jumătate din vinul produs în România nu îndeplinește standardele internaționale necesare pentru a fi considerat vin.
Printre cele mai comune defecte ale vinurilor românești se numără: brunificarea și fermentarea necontrolată, floarea vinului, oțetirea, aciditatea scăzută, concentrația insuficientă de alcool, formarea de bule, fermentarea excesivă și gustul neplăcut cauzat de utilizarea unor vase necorespunzătoare.
Un vin de calitate trebuie să aibă o concentrație alcoolică de cel puțin 10,5 grade după fermentație, deoarece aceasta îi conferă rezistență împotriva bolilor. De exemplu, un vin cu 12 grade alcoolice nu va dezvolta niciodată floare, deoarece bacteria responsabilă nu poate supraviețui într-o astfel de concentrație de alcool.
Inginerul Dumitru Toma afirmă că strugurii recoltați nu trebuie să fie lăsați niciodată mai mult de opt ore înainte de a fi zdrobiți. Dacă este foarte cald și strugurii sunt depozitați în saci de plastic, perioada de așteptare trebuie redusă la maximum patru ore.
„Ideal este să fie zdrobiţi imediat, în cel mult două ore, pentru ca strugurii să-şi păstreze toate calităţile şi să dea vinului aromele cele mai bune. Aici greşesc foarte mulţi români atunci când fac vinul, iar efectele sunt evident: un vin cu gust dubios, predispus la oţeţire”, spune inginerul.