Revelionul este acum una din cele mai iubite petreceri de românii de peste tot. Mulți care sunt plecați departe de meleaguri ciocnesc în noaptea dintre ani un pahar cu gândul la cei dragi de acasă, iar mai apoi încep distracția. Cu toate astea, Revelionul nu a arătat mereu așa ca acum. Când sărbătoreau oamenii înainte și care este semnificația numelui sărbătorii? Puține persoane știu cu adevărat ce înseamnă.
Crăciunul și Revelionul sunt extrem de iubite de românii petrecăreți care abia așteaptă un nou motiv de distracție alături de cei dragi. Cu toate astea, sărbătorile de iarnă în special sunt încărcate de obiceiuri păgâne vechi, care au ajuns să se împletească ușor cu motive creștine.
Multe dintre tradițiile pre-creștine au o vechime considerabilă și amintesc de ritualurile cu scop magic. Revelionul este un amestec de astfel de ritualuri cu o vechime nu mai mare de 100 de ani în România. De asemenea, sărbătorirea Anului Nou la 1 ianuarie este o dată impusă diferită de adevărata sărbătoare populară.
Românii tradiționali știu însă că un alt an își face intrarea în data de 1 martie, atunci când începe oficial primăvara. Mai exact, pentru țăranul român Anul Nou însemna intrarea într-un nou an agricol.
De asemenea, Anul Nou a fost interzis în Evul Mediu pentru că amintea de vechile practici păgâne. Abia în anul 1582 a fost impusă din nou data de 1 ianuarie ca dată oficială a celebrării noului an.
Poate puțini știu, dar o astfel de sărbătoare s-a înrădăcinat târziu la românii care au început din sânul familiilor boierești să afle obiceiurile de Revelion după ce au luat contact cu civilizația vest-europeană. Cu toate astea, țăranul român a continuat mult timp tradiția veche și a sărbătorit prima zi din noul an la începutul lunii martie.
Revelionul a început să fie sărbătorit cu adevărat în secolul al XX-lea, spre finele secolului al XIX-lea. Acesta este un obicei vest-european importat de românii plecați la studii în străinătate. Termenul vine din franțuzescul ,,reveil”, care reprezintă ,,masa care va avea loc în noaptea de Crăciun”.
Cuvântul a fost extins în Franța la toate mesele luate seara târziu sau noaptea și a fost atașat petrecerii din noaptea de Anul Nou. Abia mai târziu devine strict numele petrecerii din noaptea specială. Totuși, în lumea sătească tradițională de la noi Revelionul a început să fie sărbătorit foarte târziu.