Când a fost iluminată prima stradă din Bucureşti. Oraşul românesc era pe atunci înaintea Parisului și a Berlinului: „Simțeai dureri pătrunzătoare în tot globul ochiului”

Ne plimbăm zi de pe străzile Capitalei, suntem copleșiți de aglomerația și haosul create de oameni și mașini. Bucureștiul este un oraș viu, mulți ar spune că este sufocat, dar nu putem nega că are o istorie impresionantă. Află, din rândurile de mai jos, când a fost iluminată prima stradă din Bucureşti. Au trecut aproape două secole de atunci. Oraşul românesc era, la acea vreme, înaintea Parisului și a Berlinului.

Când a fost iluminată prima stradă din Bucureşti

Într-o perioadă în care întunericul domnea peste marile orașe ale Europei, capitala țării noastre făcea un pas important spre viitor.

Data de 30 aprilie 1857 rămâne un moment istoric pentru orașul românesc. În acea seară, acum 167 de ani, Bucureștiul devenea primul oraș din lume iluminat cu lămpi de petrol.

Elena Cârstea, de nerecunoscut la 63 de ani. Cum arată acum, , la 17 ani de când s-a mutat în America

Cum arată Ștefan Hrușcă acum, la 67 de ani. Artistul este de nerecunoscut

EA este una dintre cele mai importante femei din politica românească! O recunoști?

Aoleu, Antonia dă COD ROȘU! A înnebunit pe toată lumea cu ultima apariție! Cum s-a lăsat pozată după ce a renunțat la sutien

Momentul care a pus orașul românesc pe harta lumii

De atunci, viața bucureștenilor s-a schimbat, apusul soarelui nu mai aducea întunericul absolut. În „Istoria Fondării Orașului București”, Lt-col Dimitrie Pappasoglu scria:

„Iluminatul se făcea cu lumânări de seu în felinare, iar boerii cei mari umblau noaptea cu masalaua, compusă din zdrențe muiate în pacură și puse în grătare de fier purtate în spinare de țigani masalagii, robii lor, și aceasta din cauza străzilor celor podite cu bârne”, pg 34, Lt-col Dimitrie Pappasoglu “Istoria Fondării Orașului București”, Editura Fundația Culturală Gheorghe Marin Speteanu, București, 2000.

Te-ar putea interesa și: Cel mai ciudat monument din București. Este cunoscut și sub denumirea „Cartoful”

„Lumina era așa de puternică, încât n-o puteai fixa nicio secundă fără să nu simți dureri pătrunzătoare în tot globul ochiului”

Până în 1871, orașul românesc avea peste 785 de felinare alimentate cu petrol lampant. Astăzi, câteva milioane de oameni trăiesc în capitala țării noastre, dar acum aproape două secole, aici locuiau în jur de 150.000 de suflete, din care doar 49.000 erau români. Orașul era un mozaic de etnii și culturi.

„Iluminatul public este astăzi cu lampe de gaz brut, dat sub un antreprenor ovrei să lucreze la iluminarea cu gaz aerian care se va împărți prin toată capitala”, scria acesta despre Bucureștiul anului 1871, când avea o populație de 150.000 de suflete.

“Urbea are în sânul ei peste tot 150.000 locuitori, din care români 49.000, apoi greci, bulgari, sârbi, francezi, austrieci, germani, unguri, italieni, ruși, armeni, turci, polonezi, lipoveni și o mulțime de ovrei, precum și țigani, iară case sunt 16.000. Pavilioanele puterilor europene sunt: rusesc, austriac, german, englez, francez, italian, belgic, olandez, elen, sârbesc și american”, Lt-col Dimitrie Pappasoglu “Istoria Fondării Orașului București”.

Te-ar putea interesa și: Cea mai veche biserică din București. Ritualul celor 9 marți te ajută să-ți găsești sufletul pereche

Anul 1890 marchează un nou pas uriaș. În Parcul Cișmigiu și pe Șoseaua Kiseleff se introduce iluminatul electric. A fost un eveniment la care mulți locuitori au vrut să fie martori.

Printre ei s-a numărat și Victor Bilciurescu, elev la acea vreme al Liceului Sfântul Sava, aflat la doar câțiva pași de parcul-simbol al orașului.

“Iluminatul orașului era și el destul de primitiv și se făcea cu petrol până acum mai bine de șase decenii, când s-a introdus gazul aerian, mai întâi în centru și, tot mai târziu, s-a întins treptat, spre periferie (..)

Eram la cursul inferior al Liceului Sava când, la o iluminație a orașului, cu prilejul unui 10 mai în Cișmigiu, am văzut un soare electric în fundul aleii principale pe înălțimea de teren dinspre biserică.

Lumina, nefiind închisă într-o sticlă, era așa de puternică, încât n-o puteai fixa nicio secundă fără să nu simți dureri pătrunzătoare în tot globul ochiului. A fost pentru bucureștenii care se aflau atunci în Cișmigiu un adevărat eveniment despre care s-a vorbit multă vreme ca de cine știe ce descoperire nemaipomenită.”