Ce ar însemna pentru România canalul Dunăre – București, proiectul fantezist al lui Ceaușescu și, mai nou, al PSD

Proiectul fantezist al lui Nicolae Ceaușescu de a face din București port la Dunăre ar putea fi reluat după ce Guvernul Dăncilă a încercat să creeze câteva legături externe pentru un parteneriat public-privat.

Canalul Dunăre – București pare un proiect fantezist din cauza costurilor imense necesare pentru realizarea lui, dar și a forței de muncă specializată care să reia și să finalizeze construcțiile. Potențialul este, însă uriaș.

Îți poți da seama de costurile, dar și de beneficiile pe care le-ar aduce canalul Dunăre – București din studiul de fundamentare a acestui proiect, care a fost publicat de Comisia Națională de Strategie și Prognoză.

Valoarea totală a investiție s-ar ridica undeva la 1,44 de miliarde de euro (adică aproape șapte miliarde de lei). Din sumă, doar un miliard de euro este necesar pentru construcția efectivă, pentru că o bună parte din infrastructură a fost realizată în timpul lui Nicolae Ceaușescu.

Contractul prin colaborare publică-privată va fi încheiat pe o perioadă de 25 de ani, din care cinci sunt destinați fazei de proiectare, iar restul, pentru operare.

De ce s-ar implica vreo companie într-un asemenea mega-proiect? Poate pentru că, potrivit studiului de fundamentare prezentat de economica.net, va aduce partenerului privat venituri de peste două miliarde de euro pe întreaga perioadă de operare.

Dar, tot nu pare destul de convingător, întrucât statul va suporta doar 20% din costurile totale, iar partenerul privat va suporta 80% din cheltuieli. Dar, prin lege, investitorul privat are dreptul să primească o primă de succes de până la 100 de milioane de euro, dacă va termina lucrările mai repede cu un an, decât e prevăzut în plan.

Ce beneficii ar aduce României canalul Dunăre – București

• Studiul de fundamentare prevede că o asemenea construcție ar deschide Capitalei căi navigabile care o vor lega de principala arteră de navigație transeuropeană. Practic, Bucureștiul ar putea fi legat de alte orașe europene care sunt porturi la Dunăre, dar și la portul Constanța. Artera navigabilă ar putea fi, în mod cert, mai rapidă și poate mai ieftină decât cea rutieră sau feroviară (și știi că avem probleme la ambele);
• Amenajarea râurilor Argeș și Dâmbovița înseamnă și construcția unor hidrocentrale cu potențial de aproape 126 GWh/an de energie electrică;
• Drenarea apelor către București ar putea salva de inundații 11 localități din țară, 9.797 gospodării individuale, 126 obiective socio-economice, circa 50.000 hectare de teren, 378 kilometri de drumuri şi cinci kilometri de cale ferată;
• Se rezolvă și problema alimentării cu apă a localităților limitrofe Capitalei și asigură apa necesară pentru irigarea unor suprafeţe de teren agricol de până la 150.000 hectare. De asemenea, se pot realiza sisteme de desecări – drenaje pentru eliminarea excesului de apă de pe o suprafaţă de până la 30.000 hectare;
• Canalul Dunăre – București dă posibilitatea amenajărilor pentru piscicultură. Și ar fi disponibilă o suprafață de circa 1.250 de hectare;
• În plus, Bucureștiul ar urma să aibă nu unul, ci două porturi: 1 Decembrie și Glina.

Canalul Dunăre – București și potențialul turistic

Evident, dacă legi capitala unei țări de principalul fluviu al Europei, potențialul turistic crește exponențial. Studiul de fundamentare prevede că pe canal ar putea fi permis și transportul de agrement, precum croazierele:

• croaziere scurte pe râul Argeș, cu durata de câteva ore cu sau fără ecluzare în program și acțiuni recreative;
• croaziere de o zi pe Argeș până la Dunăre, cu acces în Delta Neajlovului și vizitarea Parcului natural Comana;
• croaziere de trei până la cinci zile pe Dunăre și în Rezervația Biosferei Delta Dunării (Bucureşti – Oltenița/Tutrakan – Călărași/Silistra – Cernavodă – Brăila – Galați – Tulcea – Rezervația Biosferei Delta Dunării);
• croaziere pe Argeș si Dunăre în amonte pe sectorul românesc cu durata de trei, cinci sau șapte zile până la Cazanele Dunării;
• croaziere pe Dunăre până la Belgrad, Budapesta, Viena, Regensburg cu durata de șapte, 14 sau 21 zile, cu programe specifice şi opriri.