Boboteaza, sărbătorită, în ziua de 6 ianuarie, încheie ciclul sărbătorilor de iarnă şi are, pe lângă înţelesurile creştine – momentul naşterii spirituale a Mântuitorului – trăsături de mare sărbătoare populară. 6 ianuarie este ziua în care a fost botezat Iisus Hristos de către Ioan Botezătorul. Cu acest prilej, Iisus s-a făcut cunoscut oamenilor, la 30 de ani, vârstă pe care evreii o consideră a maturităţii.
Legenda de la care a pornit obiceiul sfinţirii apelor se referă la faptul că atunci când Ioan Botezătorul a început procesiunea botezării, diavolii au venit pe râul Iordanului pentru a o împiedica. În acel moment, Dumnezeu le-a poruncit preoţilor să sfinţească toate apele. Ca urmare, toţi diavolii au căzut sub gheţuri şi s-au înecat.
În ziua de Bobotează are loc sfinţirea apei, în timpul slujbei de Iordan. Pregătirea acestui moment se face, şi astăzi, cu multă atenţie, în fiecare comunitate. Locul de desfăşurare a slujbei se alege împreună cu preotul satului. De obicei într-un spaţiu mai larg – unde să fie cel puţin o fântână. Sau în imediată vecinătate a unei ape curgătoare, în gospodăria unui om sau în curtea bisericii. Pentru acest moment se aduce apă, care se punea în vase mari de lemn şi, tot acum, se taie, la rău, o cruce mare de gheaţă. În jurul acestei cruci sau în jurul crucii care se află în mod normal în curtea bisericii, se desfăşoară întreg ceremonialul religios, la care participa toată suflarea comunităţii.
Bătrânii spun că fetele nemăritate care se împiedică și cad în ziua de Bobotează se vor cununa în acel an. Totuși, în folclor, nimeni nu precizează ce se va întâmpla în cazul în care fata se împiedică, dar se agață de o bară.
Situația este ambiguă. Este posibil să se mărite, este posibil să nu se mărite. Mai depinde și de zestre, dar acum nu este cazul. Cine n-ar vrea să ia o fată cu o zestre de câteva terenuri, case fără număr și greutatea kilogramelor de aur din dormitor mai mare decât greutatea Mertzanului?
Oricum, tot tradițiile spun că, dacă situația este ambiguă, iar fata nu s-a împiedicat până la capăt, adică nu a cazut cu mufa la pământ, există un obicei inedit: Ritualul Lumânărilor. Se ia o farfurie, se umple cu apa, se pun două lumanari aprinde, una reprezentând fata, iar cealalta băiatul pe care îl place. Lumânările sunt lăsate să plutească și se spune că dacă sunt atrase una spre cealaltă, fata și băiatul se vor căsători. Sigur, este important ca lumânările să fie de la BOR și nu luate din piață sau din alta parte. Si, pentru a ajuta puțin destinul, se poate folosi o farfurie foarte mică și se sulfă până se întâlnesc.
Dacă nici așa nu merge, fetele își pun sub pernă busuioc. Nu funcționează mereu. Dacă ai un anumit statut și o prestanță, pui sub pernă o picătură de benzină ca să îți visezi alesul cu Merțan. În orice caz, este frumos. Dacă ești fată și nu te-ai împiedicat acum, pe cisternă, nu dispera. Mai ai o șansă: să te arunci în apele Dunării sau Mării Negre, când cineva aruncă o cruce. Deși, dacă e de fier, nu cred că te ostenești tu pentru ea.