Bine cunoscut sau bine-cunoscut, cum este corect? Mulți români greșesc

Să știi să scrii în limba română este esențial pentru orice român care vrea să se exprime clar și coerent, să comunice eficient și să evite confuzii și ambiguități în mesajele transmise. Gramatica limbii române nu este una tocmai ușoară, însă este esențială pentru a ști să scriem, să ne exprimăm și să evităm situații în care mesajul ajunge deformat la ceilalți. Sunt multe nuanțe și capacane în limba română, inclusiv cuvinte care sună la fel dar se scriu altfel, cum este binecunoscut sau bine cunoscut. Cele două sună la fel, însă nu se scriu la fel și chiar au sensuri ușor diferite ca nuanță. Iată cum este corect și ce trebuie să știi despre aceste cuvinte.

Cuvinte care se scriu diferit, dar se pronunță la fel 

Omofonele sunt cuvinte care se pronunță identic, dar se scriu diferit. Termenul „omofon” provine din greaca veche, fiind compus din elementele ὁμο- (h)omo-, care înseamnă „același”, și φωνή (phonē), care înseamnă „sunet” sau „voce”. 

Termenul de „omofone” se folosește mai ales atunci când elementele de limbă vizate se scriu diferit. Dacă și scrierea este identică, aceste cuvinte se numesc „omonime”. Prin urmare, condiția esențială pentru omofone este să se scrie diferit, în timp ce omonimele se scriu și se pronunță la fel.

Primele imagini de la priveghiul lui Helmut Duckadam. Mama celebrului sportiv, distrusă de durere

Ce religie are Călin Georgescu, conform Wikipedia. Declarația acestuia despre informațiile apărute pe platformă

Cum arătau Alexandra și Helmut Duckadam în ziua nunții. Imagii rare cu cei doi

Aoleu, Antonia dă COD ROȘU! A înnebunit pe toată lumea cu ultima apariție! Cum s-a lăsat pozată după ce a renunțat la sutien

Există și cuvinte care nu sunt omofone, dar au pronunții destul de asemănătoare încât să poată fi confundate, precum „compliment” și „complement”. Acestea se numesc „paronime”.

Sunt frecvente situațiile în care un grup de cuvinte intră în relație de omofonie cu un alt cuvânt sau cu un alt grup de cuvinte. Iată câteva exemple în limba română:

• „m-ai” și „mai”
• „numai” și „nu mai”
• „delegat” și „de legat”
• „a-și” (a își) și „ași” (plural de la as)
• „deal”, „de-al” și „de-a-l”
• „deschideți” și „deschide-ți”
• „cuminte” și „cu minte”
• „ea” și „ia”
• „ele” și „iele”
• „ei” și „iei” (a lua)
• „aceeași” și „aceiași”
• „chil” și „kil”
• „tocsine” și „toxine”

Bine cunoscut sau bine-cunoscut, cum este corect?

Bine cunoscut și bine-cunoscut sunt omofone – se scriu diferit, dar se pronunță la fel. De precizat este că ambele variante sunt corecte, doar că ele au o semnificație ușor diferită. 

Bine-cunoscut este un cuvânt care ne provoacă imediat un sentiment de familiaritate și recunoaștere. Se scrie întotdeauna cu cratimă atunci când vorbim despre ceva popular, celebru, cunoscut pe scară largă.

Acest termen este frecvent utilizat pentru a descrie lucruri sau persoane care sunt cunoscute și apreciate într-un mod pozitiv. 

De exemplu, un actor bine-cunoscut este cel care a jucat în numeroase roluri de succes. 

Totodată, bine-cunoscut/ă poate o vedetă, un brand sau un termen.

Când scriem dezlegat, adică bine cunoscut, vorbim despre „știut bine”.

„Adrian este bine cunoscut în sat” – în cazul acesta, „bine cunoscut” scris dezlegat se referă la faptul că persoana era știută bine de către consăteni. De precizat este că bine-cunoscut nu se scrie niciodată legat.