Animalul care a fost adus în România la cererea lui Nicolae Ceaușescu. Nu exista în țara noastră, dar era considerat un trofeu
Dictatorul Nicolae Ceaușescu avea anumite lucruri pe care și le dorea atârnate ca trofee pe pereții vilei sale din Primăverii, mai ales că se știa că este un mare pasionat de vânătoare. A existat un episod interesant în perioada sa de glorie. A decis că vrea să aibă în România o rezervație plină cu un anume animal, considerat între vânătorii profesioniști o adevărată comoară. Iar cum dictatorului i se îndeplinea orice dorință, fiind primul fiu al țării, autoritățile de la acel moment au reușit să-i îndeplinească dorința, dar Nicolae Ceaușescu a murit, iar muflonul a rămas și astăzi aici.
Primul vânător al României socialiste, Nicolae Ceausescu
Așa cum se știe, Ceaușescu a fost atât de pasionat de împușcarea urșilor încât și-a acordat privilegii speciale de vânătoare. După ce a epuizat populația de urși din rezervația sa privată, Ceaușescu a făcut ca vânătoarea de urși să fie ilegală pentru toată lumea, cu excepția sa și a câtorva membri ai Partidului Comunist aleși cu grijă.
Măsura a protejat mulți urși de la sacrificare, dar Ceaușescu a ucis mult mai mulți decât trebuia și a folosit metode nechibzuite pentru a face acest lucru. Mânat de dorința de a ucide cele mai mari animale posibile, a pus să fie capturați pui de urs, hrăniți cu o dietă consistentă și apoi eliberați înapoi în sălbăticie după ce se îngrășau. Unul dintre cele mai mari trofee ale lui Ceaușescu, o imensă piele de urs brun și labe împăiate, este expus la Muzeul de Vânătoare din Sibiu.
Muflonul, animalul care a fost adus în România la cererea lui Nicolae Ceaușescu
Dar se pare că vânătorea de urși nu i-a fost suficientă, așa că a decis să se orienteze și spre alte animale, cunoscute în rândul vânătorilor profesioniști ca fiind comoara vânătorilor. Nu se știe exact în ce an lua această decizie Ceaușescu, dar cert este că într-o perioadă relativ scurtă în România avea să apară în zona de sud a țării o rezervație naturală de mufloni, acesta fiind, de fapt, animalul care a fost adus în România la cererea lui Nicolae Ceaușescu.
Din rațiuni de mediu, rezervația naturală de mufloni avea să fie construită de la zero în apropiere de comuna Berceni, foarte aproape de granița cu Bulgaria, mai exact în satul Negureni, unde astăzi trăiesc aproximativ 65 de exemplare de mufloni aclimatizați cu zona românească.
După ce dorința i-a fost îndeplinită, alături de doar câțiva membri ai PCR, Ceaușescu avea să-și satisfacă ego-ul vânând aceste animale sălbatice, fiind cunoscute ca urmașii oilor domestice. Este vorba, de fapt, de specia de muflon, cunoscută sub numele de Muflonul european.
Conform cercetătorilor, muflonul este considerat a fi originar din insulele mediteraneene Corsica și Sardinia, deși probabil provine din populația domestică veche din neolitic Lipsa rămășițelor fosile de muflon, atât în Corsica, cât și în Sardinia, susține această ipoteză, deși conservarea fosilelor în solurile acide din aceste insule este puțin probabilă.
În cele din urmă, turme limitate exclusiv la zone împrejmuite pot fi găsite în Belarus, Lituania, Macedonia, Țările de Jos, Portugalia și România, iar câteva populații libere introduse în diferite perioade ale secolului XX în România au dispărut în cele din urmă, probabil din cauza condițiilor climatice aspre, a prădătorilor și a braconajului. În Portugalia, unii mufloni au reușit să scape din zonele îngrădite, dar nu există nicio dovadă a stabilirii unor populații în libertate.
Ulterior s-au refăcut populațiile de mufloni în România, iar astăzi există și în alte zone, precum Timiș, adevărate afaceri cu creșterea muflonilor, după 1990, mai exact în zona domeniului de vânătoare de la Șarlota, din județul Timiș.
Vezi și: Covorul cu chipul soților Ceaușescu se vinde cu o sumă colosală. Îți poți lua o mașină de toți banii
Muflonul european, un animal spectaculos
Muflonul european este o oaie de talie mică, în special în comparație cu rudele sale asiatice și cu unele rase domestice. Dimorfismul sexual este prezent, deși nu este deosebit de pronunțat în ceea ce privește dimensiunile corpului, iar ambele sexe pot prezenta coarne, cu o dezvoltare mai mare în cazul masculilor.
La masculi se disting două tipuri de bază de coarne, și anume convergente, care se separă de axa centrală, înainte de a-și schimba direcția de rotație, urmând o linie mai mult sau mai puțin orizontală pentru a ajunge să converge spre gât, și neutre, care rămân în același plan, căpătând o formă asemănătoare cu cea a unei seceri.
Culoarea blănii este brun-roșiatică, mai închisă iarna, cu nuanțe albicioase pe bot, în zona ventrală și în partea distală a picioarelor. Muflonii asiatici din Asia Mică și Iran au culori mai deschise. Nuanțele albicioase ale feței cresc odată cu vârsta.
Masculul este mai robust decât femela și are părul lung pe gât, pe piept și pe partea din față a membrelor anterioare și prezintă, de asemenea, o pată laterală caracteristică, „șaua”, cu nuanțe albicioase, mult mai puțin marcată la femele.
Masculii ajung la dimensiuni impresionante cuprinse între 127-145 cm și o înălțime între 75-80 cm, iar femelele au dimensiuni cuprinse între 120-130 cm, iar ca înălțime ajung la 70-75 cm. Cum era de așteptat, masculii au o greutate ceva mai mare, între 40-60 kg, iar femelele între 30-40 kg.
Sunt unele din cele mai importante trofee pentru vânători, costurile pentru a avea un astfel de trofeu variind între 2.000 de euro pentru carne și 3.000 de euro pentru impozantele coarne ale masculilor.