Margarina devenea produs non-grata, în urmă cu 6 ani, în Canada, Danemarca și Elveția. În 2014, Danemarca a declarat război uleiurilor. Printr-o decizie guvernamentală a interzis orice produs alimentar cu mai mult de două procente grăsimi trans.
Margarina devenea produs non-grata, în urmă cu 6 ani, în Canada, Danemarca și Elveția. Experiența Danemarcei oferă un exemplu plin de speranță pentru locuri precum Canada și New York, care iau în calcul stabilirea unor limite pentru grăsimile periculoase care înfundă arterele.
OMS a anunțat un plan complet care îndeamnă guvernele din întreaga lume să elimine utilizarea grăsimilor trans. Prin același plan recomandau scoaterea uleiului comestibil produs industrial care a dat naștere margarinei, Crisco și altor produse care înfundă arterele care au fost legate de milioane de decese.
Margarina, sau oleomargarina așa cum se numea în acele vremuri, a fost inventată de un chimist francez numit Hippolyte Mège-Mouriès. Acesta a observat că și vacile înfometate produceau lapte bogat în grăsimi de unt, care provine din grăsimile corpului lor.
Avea ideea că uleiul pur asemănător grăsimii din unt putea fi extras din grăsimea de vită. Acest ulei de vită ar putea fi apoi combinat cu lapte pentru a forma un înlocuitor ieftin de tip unt.
Mège-Mouriès a primit un brevet francez pentru procesul său în 1869 și un brevet american în 1873. Brevetul său american a fost cumpărat în 1874 de o companie americană de lactate. Aceasta a introdus margarina în Statele Unite. Compania a deschis 15 fabrici în următorii șapte ani, cinci doar în statul New York.
Acesta și filiala sa, Commercial Manufacturing Company, au fabricat atât ulei de margarină, cât și unt de margarină și au condus industria cu aproape 10% din piață. Până în 1882 firma a produs 50.000 kg de unt de margarină pe zi și mai mult de jumătate din cele 20 de milioane de produse anual numai în statul New York.
Exporturile de margarină au crescut și ele, ajungând la cantități fabuloase anual în 1880. Cele mai multe dintre acestea au fost sub formă de ulei. Acest ulei a fost expediat în Olanda și Marea Britanie pentru producția finală în unt de margarină. Producătorii europeni vindeau de obicei margarina ca unt obișnuit, iar unii producători americani de unt urmau exemplul.
Grăsimile trans artificiale, mai bine cunoscut ca ulei vegetal parțial hidrogenat, au contribuit la jumătate de milion de decese pe an. Multe dintre țările în curs de dezvoltare erau puțin echipate pentru a aborda amenințările la adresa sănătății pe care le prezintă un produs prețuit pentru prețul său scăzut și termen lung de valabilitate.
Campania, mai mult un set de linii directoare decât un edict, urmărește eradicarea grăsimilor trans din aprovizionarea cu alimente la nivel mondial până în 2023. Prin acest proiect se dorește salvarea a aproximativ 10 milioane de vieți, potrivit OMS.
Campania a fost dezvoltată în parteneriat cu Vital Strategies, un grup global de sănătate susținut de Michael Bloomberg. Grupul a introdus prima interdicție municipală a națiunii privind grăsimile trans în 2006, când Bloomberg era primar al orașului New York.
„Dacă lumea înlocuiește grăsimile trans, oamenii nu vor gusta diferența, mâncarea nu va costa mai mult, dar inima ta va cunoaște diferența”, a spus dr. Frieden, președintele Resolve to Save Lives.
Resolve to Save Lives este o inițiativă de strategii vitale axată pe eliminarea grăsimilor trans din aprovizionarea cu alimente din lume. O serie de țări s-au angajat deja să restricționeze sau să interzică grăsimile trans, cunoscute și sub numele de acizi grași trans.
Țări precum Danemarca, Elveția, Canada, Marea Britanie și Statele Unite au aderat la acest proiect. În 2018, toate produsele vândute în Statele Unite trebuiau să fie lipsite de grăsimi trans produse industrial. Thailanda, în același an, a emis o astfel de interdicție.
În iulie Camera Deputaților a semnat o lege prin care, din 2021, va dispărea margarina și toate derivatele acesteia de pe piața de desfacere din România.
„Prezenta lege se aplică tuturor produselor alimentare destinate consumatorului final. Se aplică și produselor alimentare livrate de unităţile de alimentaţie publică şi produselor alimentare destinate a fi furnizate acestora. Operatorii economici au obligaţia de a introduce pe piaţă produse alimentare cu un conţinut de AGT de maximum 2g/100g de grăsime din conţinut”, stipulează proiectul de lege.