Actuali și foști politicieni de marcă din spectrul politic românesc au enunțat opinii, analize și păreri despre planurile reale ale liderului de la Kremlin în Ucraina. Mulți sunt de părere că declarația de război a lui Vladimir Putin a venit cu mult timp înainte de declanșarea conflictului în 24 februarie 2022. Printre cei care sunt convinși de acest aspect, se numără și politicianul Adrian Năstase.
Majoritatea vocilor din spectrul politic internațional au încercat să atragă atenția asupra planurilor de război, și nu doar în Ucraina, în ultimii 16 ani, cel puțin. Astăzi, aceleași voci spun că nimic din dosarul lui Putin nu sugerează că acesta va înceta să încerce să tragă Ucraina înapoi în sfera de influență a Rusiei.
De fapt, politica consecventă și persistentă a lui Putin față de Europa și de Statele Unite, împreună cu locul critic al Ucrainei între Rusia și alianța occidentală, sugerează că acesta nu are de gând să schimbe cursul.
În ceea ce privește actuala situație de la granița românească de nord, pentru prima dată, Vladimir Putin a decis să fie sincer cu poporul rus și a recunoscut că războiul cu Ucraina va fi lung. După șirul de pierderi suferite de armata rusă în Ucraina, după perspectiva unor eșecuri și mai mari în săptămânile și lunile următoare și după previziunile privind prăbușirea sa iminentă, acestea sunt dovezi că Vladimir Putin nu este pregătit să cedeze.
Au existat speculații că aceste evoluții vor face ca regimul lui Putin să cedeze sau că îl vor forța să negocieze încetarea războiului. Ambele sunt premature. În pofida regreselor Rusiei pe câmpul de luptă, Putin este pregătit să ducă războiul împotriva Ucrainei atât timp cât va fi nevoie pentru a-și atinge viziunea finală a victoriei.
Traiectoria sa și palmaresul său ca lider al Rusiei nu lasă prea multe îndoieli că asta intenționează să facă. Cu toate astea, așa cum spuneam, intențiile sale războinice erau semnalate încă din 2007, deci de mai bine de 16 ani, iar unul din politicienii de marcă ai României acelor ani, Adrian Năstase, este sigur că așa au stat lucrurile:
„Noi trebuie să înțelegem. Putin nu a luat o decizie în urmă cu un an de zile în legătură cu războiul din Ucraina. Am revăzut de curând un material interesant de la Conferința de Securitate de la München din 2007.
Mi se pare interesant că unii dintre analiștii actuali, oameni politici spun că noi nu am observat faptul că în 2007, în discursul de la München privind problemele de securitate, Putin a făcut o declarație de război împotriva Occidentului.
Discursul lui a fost extraordinar de dur. A spus că expansiunea NATO este inacceptabilă pentru Rusia.”, declară Adrian Năstase.
Guvernele NATO și presa occidentală sunt extrem de agitate de recentele cereri ale președintelui rus Vladimir Putin ca NATO să ofere garanții în mai multe chestiuni de securitate. Mai exact, Kremlinul vrea asigurări că alianța va reduce amploarea prezenței sale militare în Europa de Est și că nu va oferi niciodată statutul de membru Ucrainei.
În mod surprinzător, atât substanța, cât și tonul poziției Moscovei par să fi surprins oficialii americani și ai NATO. Cu toate acestea, indicii că liderii ruși sunt alarmați și furioși față de invadarea tot mai mare a zonei de securitate a Rusiei de către NATO s-au acumulat de ani de zile. Într-adevăr, Boris Elțîn s-a plâns de prima etapă a expansiunii NATO care a adus Polonia, Republica Cehă și Ungaria în alianță în 1998. Obiecțiile Moscovei au devenit mai puternice și mai insistente cu fiecare provocare ulterioară.
Un avertisment deosebit de ascuțit a fost adresat de Putin în cadrul Conferinței anuale de securitate de la Munchen, la 10 martie 2007. El a țintit direct la ideea atât de populară în Statele Unite în anii 1990 și la începutul anilor 2000, conform căreia sistemul internațional era unipolar și puterea Washingtonului era de necontestat. Putin a respins categoric acest model. Referindu-se în mod implicit la intervențiile militare conduse de SUA în Balcani și Irak:
„Oricât de mult s-ar putea înfrumuseța acest termen, până la urmă se referă la un tip de situație, și anume un centru de autoritate, un centru de forță, un centru de decizie. Este o lume în care există un singur stăpân, un singur suveran.
Astăzi suntem martorii unei hiperutilizări aproape necontrolate a forței – forța militară – în relațiile internaționale, forță care aruncă lumea într-un abis de conflicte permanente. Și, bineînțeles, acest lucru este extrem de periculos. Are ca rezultat faptul că nimeni nu se simte în siguranță. Vreau să subliniez acest lucru – nimeni nu se simte în siguranță!”, declara Vladimir Putin în 2007.
Făcând referire la acel moment, Adrian Năstase a accentuat semnalele lui Vladimir Putin din acel an, precum și faptul că nu ar fi trebuit să mire pe nimeni decizia liderului de la Kremlin din 24 februarie de a declanșa invazia în Ucraina:
„În 2007 atrăgeam atenția asupra acestui discurs extraordinar de dur cu valențe externe, dar mai ales valențe interne.
El se adresa pe plan intern rușilor pe care voia pe plan intern să îi mobilizeze pentru o reacție împotriva Occidentului”, a declarat Adrian Năstase.
Concluzia politicianunlui Adrian Năstase este că discursul de la Munchen al lui Putin a fost un avertisment diplomatic important pentru Statele Unite și aliații săi și că răbdarea Rusiei față de invazia NATO a luat sfârșit.
Astăzi, dacă privim în viitor, dincolo de Putin, este mai mult decât probabil ca instituția de securitate națională a Rusiei să păstreze Ucraina în vizor ca marele premiu strategic în confruntarea cu Occidentul, din motive istorice și geopolitice.
„Ghinionul geografiei Ucrainei înseamnă că aceasta se va afla întotdeauna într-o poziție vulnerabilă față de Rusia, în absența unei schimbări fundamentale în politica internă și în cultura strategică rusească. Iar pariul pe aceasta din urmă are, în cel mai bun caz, o probabilitate scăzută de succes.”, sunt de părere analiștii politici occidentali.
Un sfârșit negociat al războiului care să asigure în mod fiabil securitatea Ucrainei și să restabilească o pace durabilă în Europa nu poate fi obținut cu Putin. Șansele sunt că nu va fi realizat nici cu liderul sau regimul care îi va succeda.
Alternativa este atunci ca securitatea Ucrainei să fie asigurată printr-o combinație de capacități militare suficiente pentru a descuraja Rusia să lanseze o nouă agresiune și de garanții sau asigurări de securitate oferite de partenerii săi și de posibili viitori aliați.