Din clipa în care am închis ochii și ni s-a aprins lumânarea, sufletul stă timp de trei zile lângă trup. Vede toată viața ca-ntro clipă, îngerul îl plimbă peste tot, iar în ultima zi sufletul însoțește pe trup în sicriu, unde preoții îi fac slujba de înmormântare și dezlegare, apoi îl duc la mormânt și îl pun în groapă. După ce preotul spune „praf și cenușă ești. Pământ ești și în pământ te vei întoarce”, se pune capacul și pecetluiește groapa. De atunci, sufletul celui mort o ia spre ceruri, însoțit de înger, cu puterea fulgerului. Cel puțin așa e lăsat. Dar lăsate în lume mai sunt și credințele unora, care aduc în prim-plan un alt scenariu, cum că sufletul celui mort este oaspete nocturn în propria-i casă, timp de 40 de zile.
Glicheria Costescu, din satul Costești, comuna Aninoasa, crede în acest scenariu, ba chiar l-a trăit pe pielea ei. După ce i-a murit soțul, a văzut că spiritul acestuia a venit acasă de câte ori i-a fost sete sau foame. „Dacă apă bea seara, turtițele le mănâncă dimineața”, potrivit crestinortodox.ro. La finalul celor 40 de zile, cana și batista lăsate în tot acest timp în casă se dau de pomană.
De asemenea, sunt oameni care cred că, în această perioadă, pe lângă merinde, trebuie lăsată întotdeauna ușa puțin deschisă, pentru ca sufletul celui decedat să poată intra și să bea apa care i s-a pus și mâncarea din cele ce i s-a pregătit.
Oricum ar fi, din acest punct, se spune că sufletul, cu puterea gândului, trece toate vămile văzduhului până la tronul lui Dumnezeu. În schimb, se spune că, în timp ce trece aceste vămi, cu mintea lui, vede că sunt niște neajunsuri. Ajuns la tron, îngerul, care știe deja o parte din activitatea sufletului, îl încurajează.
De atunci, trece șase zile prin frumusețile Raiului, căci Dumnezeu a rânduit ca orice creștin să ajungă în frumusețe, pentru a vedea de ce s-a lipsit în viața pământească limitându-se la bogățiile cu preț.
Alexandru Macedon a spus că atunci când a murit a vrut să fie pus gol, înfășurat într-o pânză albă, într-un sicriu de piatră, cu mâinile afară. „Gol am ieșit din pântece și gol mă voi duce. Noi ne luptăm pentru nimic, pentru o deșertăciune”, spunea regele.