În spatele faimei și a succesului pe care l-a cunoscut pe terenul de fotbal, Helmut Duckadam a trăit o poveste de viață marcată de alegeri curajoase, schimbări radicale și o iubire care l-a definit în ultimii ani ai vieții sale. Pe 2 decembrie 2024, „Eroul de la Sevilla” s-a stins din viață la Spitalul Militar din București, la vârsta de 65 de ani, lăsând în urmă nu doar un gol imens în lumea sportului, ci și o moștenire personală plină de profunzime.
Deși diferența de vârstă dintre Helmut Duckadam și a doua sa soție, Alexandra, era de două decenii, acest lucru nu a fost o piedică pentru cei doi. După divorțul de prima soție, Ildiko, Duckadam a revenit în România din Statele Unite, unde nu se putuse adapta. La scurt timp după întoarcerea sa, a întâlnit-o pe Alexandra, femeia care avea să-i fie alături în momentele cele mai dificile și care i-a oferit o nouă perspectivă asupra vieții.
În 2007, cei doi și-au oficializat relația, devenind părinții unei fetițe, Julianne. Despre Alexandra, Duckadam spunea cu sinceritate:
„Ea a fost hotărâtă și vreau să îi mulțumesc în fața a milioane de telespectatori pentru că, în cei 13 ani de când suntem împreună, a stat lângă mine zi și noapte”.
Pentru a-și putea întemeia familia alături de Alexandra, Duckadam a făcut schimbări semnificative în viața sa, inclusiv în ceea ce privește religia. Deși inițial era evanghelist, s-a convertit la ortodoxie pentru a-și putea oficializa căsătoria. Decizia a venit și pe fondul unor reguli stricte ale bisericii greco-catolice, care interziceau nunțile în anumite circumstanțe.
„Singura soluție era să merg la ortodocși, unde îi cunoșteam pe toți preoții. În 2004, Gigi Becali hotărâse să facem donații la biserică și doar în Arad am făcut donații la 107 biserici. Deci îi cunoșteam pe toți preoții ortodocși”, a explicat Duckadam, rememorând acea perioadă.
Contrar zvonurilor care sugerau că Alexandra l-ar fi ales pe Duckadam pentru averea sa, legendarul portar a clarificat că, în momentul căsătoriei lor, nu avea practic nimic. După întoarcerea din America, pierduse tot ce acumulase acolo, iar apartamentul său din Arad a fost revendicat de foștii proprietari printr-o hotărâre CEDO.
„Când m-am însurat cu Alexandra, nu aveam nimic. Trăiam, practic, din salariul ei și din pensia mea mică. La un moment dat, am pierdut și apartamentul din Arad. A fost o casă naționalizată, o câștigasem eu prin hotărâre definitivă, dar, după zece ani, urmașii urmașilor au câștigat-o la CEDO și m-au dat afară, zbang”, povestea Duckadam.
Aceste dificultăți nu l-au împiedicat să construiască alături de Alexandra un cămin bazat pe iubire și solidaritate.
Duckadam nu a ezitat să-și exprime public recunoștința față de Alexandra, care i-a fost sprijin în cele mai grele momente. În ciuda zvonurilor și a greutăților financiare, cei doi au reușit să își clădească o viață împreună, crescându-și fiica într-un mediu de iubire și respect reciproc.
Această poveste, care se află dincolo de faima și de gloria sportivă, dezvăluie o latură profund umană a celui care a fost Helmut Duckadam. Moștenirea sa nu este doar legată de performanțele pe teren, ci și de curajul și dragostea care i-au definit viața personală.