Criza climatică globală a evoluat de la o provocare ecologică la o urgență internațională. În contextul în care temperatura medie globală a crescut deja cu 1,48°C față de perioada preindustrială, România se află într-o situație alarmantă, fiind afectată de valuri de căldură tot mai intense, secete prelungite și fenomene meteorologice extreme.
Organizația Națiunilor Unite a emis un nou avertisment, subliniind că, fără măsuri drastice, temperatura globală ar putea crește cu peste 3 grade până la sfârșitul acestui secol.
Valurile de căldură s-au intensificat semnificativ în România în ultimele decenii. În perioada 1950-2023, datele arată o creștere atât în frecvența, cât și în durata acestora. Regiunile sud-vestice și estice ale țării au resimțit cele mai mari schimbări, înregistrând prelungiri de 25-30 de zile în care temperaturile rămân ridicate.
Această tendință are efecte directe asupra sănătății publice și economiei, iar proiecțiile indică o continuare a acestui fenomen până la sfârșitul secolului.
Valurile de căldură, alături de stresul termic crescut, generează probleme de sănătate precum extenuarea sau insolația, care afectează mai ales populația vulnerabilă. Conform avertismentelor experților, în 2050, orașe precum București ar putea înregistra până la patru valuri de căldură cu o durată medie de 12 zile, iar orele de stres termic ar putea să se dubleze față de valorile actuale.
Astfel, necesitatea unor măsuri pentru reducerea emisiilor devine esențială pentru a preveni deteriorarea suplimentară a climatului local.
Seceta reprezintă o altă provocare majoră în România. Suprafețele agricole afectate de secetă moderată, severă și extremă au crescut considerabil în ultimii ani, atingând apogeul în perioadele 2018-2020 și 2021-2023. În acest interval, seceta prelungită a influențat negativ producția agricolă și a afectat securitatea alimentară.
Tendința de aridizare continuă, fapt ce exercită presiune suplimentară asupra ecosistemelor și economiei agricole.
Agricultura românească este extrem de vulnerabilă la schimbările climatice, iar acest lucru se reflectă în volatilitatea producțiilor anuale și în scăderea veniturilor fermierilor. Proiecțiile pentru 2025-2050 sugerează că secetele vor fi și mai frecvente și severe, necesitând o adaptare a culturilor agricole și investiții în infrastructură pentru irigații și managementul apei.
În același timp, scăderea precipitațiilor, o posibilă consecință a slăbirii circulației meridionale din Atlantic, accentuează riscul ca seceta să devină un fenomen obișnuit în România.
România a fost martora unei creșteri a fenomenelor meteorologice extreme, inclusiv furtuni puternice, care s-au manifestat tot mai des, în special în estul și nordul țării. Între 1940 și 2023, s-a observat o creștere semnificativă a condițiilor favorabile acestor evenimente, care, conform estimărilor, vor continua să se intensifice până în 2050.
Impactul acestor fenomene asupra agriculturii și infrastructurii este deosebit de negativ, punând în pericol securitatea economică a regiunilor afectate.
Urbanizarea accelerează efectele schimbărilor climatice, generând fenomene precum Insula de Căldură Urbană. Orașele devin mai calde și mai uscate decât zonele rurale din jur, cu diferențe de temperatură de până la 7-8°C. Experții avertizează că până în 2040, aproximativ 50% din populația urbană va fi afectată de valuri de căldură și temperaturi extreme, cu un impact puternic asupra orașelor mari precum București și Craiova.
În ciuda eforturilor de a promova eficiența energetică și energia regenerabilă, România încă întâmpină dificultăți în implementarea unei politici climatice integrate. Pactul Ecologic European și Legea Europeană a Climei au stabilit obiective pentru neutralitatea climatică până în 2050, însă, în absența unei legi naționale dedicate climei, măsurile sunt limitate.
În acest context, sectorul energetic, unde combustibilii fosili continuă să domine, rămâne central în tranziția către un viitor mai verde.
Cu toate că schimbările climatice sunt recunoscute ca o problemă, doar 4% dintre români le consideră o prioritate națională, majoritatea cetățenilor fiind preocupați mai degrabă de problemele economice. Conștientizarea impactului asupra agriculturii, resurselor de apă, economiei și sănătății nu s-a transformat încă într-o cerere clară pentru acțiuni climatice imediate.
Summitul COP29, ce urmează să aibă loc la Baku, Azerbaidjan, în noiembrie, reprezintă o oportunitate crucială pentru revizuirea angajamentelor climatice ale țărilor. În absența unor măsuri concrete, riscul creșterii temperaturii globale la 2,6-3,1 grade Celsius în acest secol devine tot mai probabil, avertizează ONU, în timp ce ținta de 1,5 grade C stabilită la Paris în 2015 pare să fie tot mai greu de atins.