Ghețarul de la Scărișoara, unul dintre cele mai impresionante fenomene naturale din România și cel mai mare bloc de gheață subteran din țară, se confruntă cu o degradare rapidă. Situat în Munții Apuseni, acest ghețar suferă din cauza schimbărilor climatice, iar efectele sunt evidente pentru cei care îl vizitează.
Potrivit reprezentanților Administrației Parcului Natural Apuseni, iernile blânde din ultimii ani, împreună cu veri extrem de călduroase și precipitațiile care pătrund în peșteră, au contribuit la o topire accelerată a gheții. Cosmin Dobra, reprezentant al Parcului, explică:
„Precipitațiile care intră în peșteră în sezonul ploios, împreună cu temperaturile ridicate care persistă, duc la topirea ghețarului. Dacă temperaturile nu scad suficient după sezonul ploios, gheața nu mai are șansa să se refacă.”
Pe timp de vară, stratul de gheață se topește în mod natural, însă problema majoră apare iarna, când formarea noilor straturi de gheață este din ce în ce mai redusă. Dumitru Sorin, ghid turistic, afirmă că iernile devin tot mai călduroase, iar acest lucru afectează ritmul de regenerare a ghețarului:
„Stratul de gheață care se formează iarna este mult mai mic decât cel care se pierde vara. Acest dezechilibru devine tot mai evident.”
Turiștii care vizitează anual ghețarul remarcă aceste schimbări, semnalând faptul că gheața este tot mai subțire de la an la an. Într-un singur an, ghețarul s-a topit cât în zece, o rată alarmantă care subliniază fragilitatea acestui monument natural.
Ghețarul de la Scărișoara atrage anual peste 100.000 de vizitatori, fiind o atracție de neînlocuit în peisajul montan al Apusenilor. Totuși, dacă tendințele climatice actuale continuă, acest fenomen natural unic ar putea deveni un simplu vestigiu al trecutului.
Peștera este formată dintr-o singură încăpere, cu o întindere de peste 700 de metri. În mijlocul acesteia se află blocul de gheață, având o vechime de peste 4.000 de ani și un volum măsurat de 80.000 de metri cubi.
De asemenea, în peștera se pot admira stalagmite de gheață. Unele sunt permanente, în timp ce altele prezente doar pe perioada iernii.