Incident grav la metrou, luni dimineață, 2 septembrie 2024! Trenurile de metrou circulă în sistem pendulă între staţiile Dristor 2 – Gara de Nord 1, linia 1 şi Republica – Eroilor 1, linia 1, în timp ce staţia de metrou Petrache Poenaru este închisă după o posibilă tentativă de suicid, a transmis Metrorex.
„Astăzi, 2 septembrie 2024, la ora 05:48, în staţia de metrou Petrache Poenaru, linia 2 a avut loc o posibilă tentativă de suicid. În urma acestui eveniment regretabil, circulaţia trenurilor a fost reorganizată. Astfel, trenurile de metrou circulă în sistem pendulă între staţiile Dristor 2 – Gara de Nord 1, linia 1 şi Republica – Eroilor 1, linia 1. Staţia de metrou Petrache Poenaru este închisă pentru intervenţie. Personalul Metrorex a anunţat SMURD pentru a interveni în acest caz”, a anunțat compania.
Procedurile interne ale companiei prevăd ca organele abilitate și Metrorex să deschidă o anchetă de cercetare pentru a se stabili împrejurările în care s-a produs evenimentul.
Metroul din București reprezintă un element esențial al infrastructurii Capitalei, fiind cel mai rapid și eficient mijloc de transport pentru locuitorii orașului. Istoria acestui sistem de transport subteran este una complexă și fascinantă, reflectând atât evoluția orașului, cât și schimbările sociale și economice prin care a trecut România.
Ideea unui sistem de metrou în București datează încă din perioada interbelică. În anii 1930, când orașul era în plină dezvoltare, inginerii și arhitecții au început să discute despre necesitatea unui transport subteran care să descongestioneze traficul de la suprafață. Cu toate acestea, proiectul nu a avansat din cauza dificultăților economice și a contextului politic tensionat care a culminat cu cel de-Al Doilea Război Mondial.
După război, discuțiile despre metrou au fost reluate, dar abia în anii 1970, în timpul regimului comunist condus de Nicolae Ceaușescu, proiectul a început să prindă contur. Decizia de a construi metroul a fost luată în contextul urbanizării rapide și al creșterii demografice din București. Construcția a început în 1975, sub supravegherea strictă a autorităților comuniste, care vedeau în metrou un simbol al modernizării și progresului.
Pe 19 noiembrie 1979 a fost inaugurată prima linie de metrou din București, care lega zona Timpuri Noi de Semănătoarea (astăzi stația Petrache Poenaru), pe o distanță de 8,63 kilometri. Aceasta a fost o realizare tehnică impresionantă pentru acea vreme, iar bucureștenii au primit cu entuziasm noul mijloc de transport. Trenurile de metrou au fost fabricate în România, contribuind astfel la promovarea industriei locale.
În deceniile următoare, rețeaua de metrou s-a extins rapid. În anii 1980 au fost adăugate noi linii și stații, metroul ajungând să conecteze principalele zone ale orașului. În 1981 a fost deschisă linia care lega Piața Unirii de Depoul IMGB (astăzi Berceni), iar în 1984 a fost inaugurată linia 2, ce leagă Pipera de Berceni.
Anii 1990 au adus schimbări importante în România, inclusiv în ceea ce privește administrarea și finanțarea metroului, care a continuat să se extindă, însă într-un ritm mai lent din cauza dificultăților economice de după Revoluția din 1989.
Astăzi, rețeaua de metrou din București numără cinci linii și zeci de stații, deservind milioane de călători anual. Metroul rămâne un element vital al transportului public din Capitală, cu proiecte de extindere și modernizare în curs de desfășurare, inclusiv planuri pentru noi linii și stații care să acopere zonele în expansiune ale orașului.