Multă vreme a fost una din cele mai puternice monede ale lumii, cu miliarde de tranzacții făcute cu această monedă. Vorbim despre dolarul american, care încearcă și azi să-și păstreze supremația. Dar, câți dintre voi știu de ce dolarul este un S tăiat, și de unde provine de fapt acest simbol, precum și ce semnificație are?
De aproape 172 de ani, celebrul dolar american și-a păstrat o poziție dominantă pe toate piețele financiare ale lumii. Din punct de vedere istoric, această monedă apărea în urma semnării unui act, „The Coinage Act”, în 1792, moment în care era introdus dolarul american la egalitate cu dolarul de argint spaniol.
Tot atunci dolarul american era împărțit în 100 de cenți și era autorizată baterea de monede denominate în dolari și cenți. Și la acest moment, bancnotele americane sunt emise sub formă de Federal Reserve Notes, denumite popular greenbacks datorită culorii lor predominant verzi.
În anii care au urmat, și până la marea recesiunie din anii 20, dolarul american reușea să se impună ca o monedă dominantă de tranzacționare pe toate piețele financiare importante. Ca fapt divers, moneda americană apărea în plină recesiune care a durat 51 de ani, între 1785 și 1836.
De fapt, dolarul american apărea ca o necesitate în această perioadă de declin economic, ceea ce a dus, ulterior, la ieșirea din această primă criză. Cu toate astea, deși randamentul economic avea să crească, America nu a scăpat ușor, având în vedere că a venit o a doua criză economică și care a durat 93 de ani, între 1836-1929.
Despre această ultimă perioadă, dar mai ales cu începutul anului 1925 și până în 1929, anul așa-zisei Mari Depresiuni, celebrul economist Charles P. Kindleberger spunea că „perioada cuprinsă între 1925 și începutul Marii Depresiuni este considerată cel mai bine un boom, iar această recesiune minoră este doar dovada că boom-ul nu a fost general, neîntrerupt sau extins”.
Cu toate astea, și cu un război mondial exterm de costisitor, dolarul american a reușit să rămână moneda dominantă, până la apariția monedei europene, și în raport cu lira sterlină britanică.
Dar sunt puțini aceia care știu care este, cu adevărat, originea semnului monedei americane, și are legătură cu celebra familie regală a Spaniei din anii de început ai colonizării teritoriilor de azi ale Americii.
La acea vreme, familia regală spaniolă folosea pe scutul său doi stâlpi reprezentând Stâlpii lui Hercule din Gibraltar și Maroc. Așa cum arată și documentele vremii, cei doi stâlpi erau traversați de un baner desfășurat pe care scria „Plus Ultra”.
Acest simbol a apărut pe moneda spaniolă a vremii, Peso, și semăna foarte mult cu semnul modern al dolarului de azi, și anume „$”. Acesta a fost adoptat ca simbol pentru moneda spaniolă în coloniile americane și, ulterior, după semnarea documentului oficial din 1792, a fost transferat la dolar.
Conform datelor istorice, vorbim așadar despre simbolul inițial, un „U” suprapus peste un „S”, iar astăzi este folosit pentru a indica moneda Statelor Unite. Acesta a evoluat într-un „S” cu două liniuțe verticale și, în cele din urmă, într-un „S” cu o singură liniuță, și anume „$”.
Semnul avea să apară pentru prima dată în documentele semnate de un afacerist de origine irlandeză, Oliver Pollock, acesta folosind de fapt o abreviere a numelui monedei spaniole, anume „ps”. Data atestării apariției acestui semn avea să fie 1 aprilie 1778, cu 14 ani înainte de apariția „The Coinage Act”, în 1792.