Mulți români folosesc acest termen greșit, fără să știe că atât Dicționarul Explicativ al Limbii Române (DEX), cât și Dicţionarul ortografic, ortoepic şi morfologic (DOOM) nu îl prezintă ca fiind o variantă acceptată în vocabular. Află în continuare despre ce cuvânt este vorba și cum se utilizează corect.
Limba română vine la pachet și cu unele provocări, mai ales pe măsură ce vocabularul se extinde și împrumută termeni cu rădăcini în limbi străine. Dacă te-ai întrebat vreodată câte cuvinte are limba română, răspunsul – în urmă cu puțin peste doi ani – ar fi fost 120.000.
Astăzi, vocabularul limbii române, compus din cel fundamental și masa vocabularului, este mult mai bogat. Dovadă sunt chiar cuvintele incluse în cea mai recentă ediție a Dicționarului Explicativ al Limbii Române (DEX), publicată sub egida Academiei Române de la București.
Nu despre complexitatea limbii române vom vorbi în articolul de astăzi, ci despre un termen cu rădăcini într-o altă limbă, care este folosit în mod greșit. Cele mai multe cuvinte împrumutate au fost preluate din limbi precum: slava, greaca, germana, maghiara, turca, franceza, engleza, daco-getica.
„Maieu” este termenul folosit greșit de mulți români. Cuvântul provine din limba franceză, de la „maillot de corps”, sintagmă ce s-ar traduce prin bluză de corp sau „maillot de bain”, ce face referire la costum de baie. Varianta corectă a termenului este, de fapt, „maiou”.
„maiou = pl. maiouri, substantiv neutru, articol de lenjerie sau de echipament sportiv (cu sau fără mâneci), de obicei decoltat, purtat direct pe piele. etimologie: limba franceză – maillot”, se arată în Dicționarul Explicativ al Limbii Române (DEX)
Nici Dicţionarul ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române (DOOM), o lucrare normativă de căpătâi, nu prezintă termenul „maieu” ca fiind o variantă acceptată, după cum se poate vedea mai jos.
„maiou (ma-iou) s. n., art. maioul; pl. maiouri”, este explicația oferită de lingviști în Dicţionarul ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române (DOOM).
Așadar, dacă ne raportăm la informațiile promovate de lucrările din care am citat explicațiile de mai sus, putem concluziona că forma corectă a termenului nu este cea cu „e”, ci cea cu „o”. De exemplu: trebuie să împăturesc maioul, nu maieul.
Singura variantă corectă a termenului amintit, fiind și cea menționată de Dicţionarul ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române (DOOM), este „maiou”, forma lui articulată fiind „maioul”. Varianta de plural a termenului în cauză este „maiouri”.