Este un cuvânt pe care îl auzi și folosești des, dar știi cum spui „zori” la singular? Foarte mulți români nu știu care este răspunsul corect și, astfel, nu își dau seama că pot face o mare greșeală.
Străinii care încearcă să învețe româna sunt primii care recunosc, fără ezitări, că limba noastră este una complicată, cu reguli și excepții ce le dau mari bătăi de cap. Există însă unele particularități ce îi pun dificultate și pe vorbitorii nativi.
De cele mai multe ori, capcanele nu sunt cuvintele noi, intrate recent în vocabularul de zi cu zi, împrumutate, cele mai multe, din engleză, ci cuvintele vechi, pe care tindem să le considerăm banale.
Un astfel de exemplu este cuvântul „zori”. În Dicționarul Explicativ al Limbii Române, acest substantiv este definit ca „lumina care se arată pe cer înainte de a răsări Soarele; timp al zilei când răsare Soarele” sau, la figurat, ca „începutul a ceva mult așteptat”.
Este întâlnit și în câteva locuțiuni adverbiale: „ În zori de zi (sau de ziuă) sau până-n zori, din zori, în zorii zilei, în zorii zorilor, în (sau la) revărsatul zorilor sau o dată cu zorile”, „Din zori și până-n seară (sau noapte)” și „Din zori în zori”.
În toate situațiile, este folosit la forma de plural, dar te-ai întrebat vreodată cum spui „zori” la singular? Răspunsul este: nu spui.
Cuvântul face parte din categoria substantivelor defective de singural, ceea ce înseamnă că nu are formă de singular, fiind folosit doar la plural.
Alte substantive defective de singular sunt: aplauze, icre, tăiței, spaghete, câlți, ghilimele, măruntaie, ochelari etc.