Limba română are multe curiozități neștiute de mulți dintre vorbitorii săi. Un astfel de exemplu este expresia „a-şi aprinde paie în cap”. Toată lumea a auzit-o, însă foarte puțini sunt cei care cunosc rădăcinile acestei sintagme. Expresia are legătură cu turcii.
Multe expresii din limba română au rădăcini foarte interesante, pe care puțini le cunosc. Este și cazul celei al cărei înțeles îl vom explica în materialul de astăzi. Sintagma „a-şi aprinde paie în cap” are legătură, în mod total surprinzător și poate neașteptat, cu turcii.
Expresia „a-şi aprinde paie în cap” are rădăcini în Orient, unde oamenii care doreau să protesteze împotriva anumitor lucruri sau practici ieșeau pe marginea drumului, când ieșea Sultanul să se plimbe în oraș, și își puneau pe cap o rogojină aprinsă pentru a atrage atenția.
Rogojina aprinsă pe care și-o puneau oamenii din Orient în cap, când stăteau pe marginea drumului, era un simbol al faptului că sufletul lor jelește. Chiar dacă celui care protesta îi era iertată revolta, tot risca să se ardă din cauza rogojinei arzând în capul său.
Te-ar putea interesa și: Ce înseamnă, de fapt, expresia „a o întoarce ca la Ploiești”. Puţini români ştiu de unde provine
Pe baza obiceiurilor din Orient, a riscurilor la care se supuneau oamenii care doreau să protesteze a luat naștere și expresia „a-şi aprinde paie în cap”. Mai ales folosită de românii de la țară în exprimare, ea face trimitere la crearea unei neplăceri sau la a nu putea să scapi de cineva.
„a-și aprinde paie în cap = a-și crea singur o neplăcere; a o păți cu cineva, a nu putea scăpa de cineva”, arată Dicționarul Explicativ al Limbii Române (DEX), varianta online.
Te-ar putea interesa și: De unde vine expresia „să ne întoarcem la oile noastre”. Toţi românii o folosesc fără să ştie acest detaliu
Dicționarul limbii române literare contemporane oferă și alte perspective asupra sensurilor pe care le are expresia „a-şi aprinde paie în cap”. Poate să facă referire la a arde, a ațâța, a da foc, a pune pe foc. Poate să însemne chiar și a incendia.
„a incendia. Decît să mă dezbar de ea, Mai bine-aprind tot satul. COȘBUC, P. I, 119.
• reflexiv Unde mi-ți începu a face o gălăgie, de credeai că s-a aprins tîrgul. ISPIRESCU, L. 374.reflexiv figurat (Despre o mișcare populară, o revoluție, o răscoală etc.) A izbucni. Răscoala, după ce-a părut înăbușită, s-a aprins iar. SADOVEANU, N. forme 108.
tranzitiv (Învechit și arhaizant; cu privire la arme de foc) A face să ia foc. (absolut) Beizade Alecu rămase cu pistolul înălțat, fără a putea aprinde. SADOVEANU, Z. C. 198”, se arată în Dicționarul limbii române literare contemporane.