În perioada regimului comunist din România, salariile erau elemente fundamentale în definirea statutului social și economic al indivizilor. Care era meseria care era cel mai bine plătită în perioada comunismului?
Salariile din sectorul public au reprezentat un barometru al valorii și prestigiului unei profesii în perioada comunistă.
În anul 1986, România se afla sub conducerea unui regim comunist, iar salariile erau strâns legate de funcția și poziția ocupată în cadrul aparatului de stat.
Citește și: Baraj din România, finalizat după 35 de ani de lucrări. Proiectul a fost conceput de autoritățile comuniste
În timp ce unele profesii beneficiau de venituri substanțiale, altele se confruntau cu salarii modeste, sub pragul necesar asigurării unui trai decent.
Peisajului salarial din România comunistă a anului 1986 lasă la vedere discrepanțele între diferitele profesii.
În perioada anului 1986, când economia României era supusă unui regim comunist, salariile din sectorul public erau definitorii pentru stabilirea ierarhiei financiare a unei profesii.
Potrivit datelor furnizate de Biroul Internațional al Muncii (BIM), profesorii universitari erau printre cei mai bine plătiți, cu un salariu net lunar de 5.620 lei, adică de două ori mai mare decât salariul mediu.
În același timp, un profesor de liceu câștiga puțin peste 3.000 lei net, iar un medic generalist avea un venit lunar de peste 3.500 lei. Profesiile precum șofer de ambulanță, programator sau stenografă aveau, de asemenea, salarii semnificative, cuprinse între 2.000 și 3.680 lei net lunar.
Totuși, discrepanțele în venituri nu erau doar între diferitele profesii, ci și între straturile sociale.
Citește și: Câte calorii aveau voie să consume românii în anii ’80. Nicolae Ceauşescu şi raţionalizarea alimentelor
Nicolae Ceaușescu, în calitatea sa de președinte al României, încasa un salariu lunar impresionant de aproximativ 18.000 lei, de șase-șapte ori mai mare decât salariul mediu.
În afara sectorului public, lucrătorii din diverse domenii încasau venituri variabile. Un supraveghetor de trafic la calea ferată avea un salariu net lunar de 5.370 lei, în timp ce angajații din turism, cum ar fi chelnerii și cameristele, se confruntau cu venituri mult mai mici, sub 2.000 lei net lunar.
Diferențele salariale nu erau influențate doar de veniturile din sectorul public, ci și de masa muncitorilor din industrie, construcții și minerit.
Minerii, de exemplu, puteau câștiga lunar între 2.700 și 3.700 lei, în timp ce mecanicii de locomotive depășeau adesea 4.000 lei. Inginerii și jurnaliștii erau și ei plătiți bine, cu venituri situate peste salariul mediu.
În timpul regimului comunist, diferențele dintre salarii nu erau foarte mari. Acest lucru se întâmpla deoarece nu exista sector privat și salariile nu erau determinate liber de piață.
Citește și: Animalul foarte rar adus în România de Nicolae Ceauşescu. Are zeci de kilograme şi poate fi periculos
În România de astăzi, problema nu constă în veniturile foarte mari la vârf, acolo unde câteva sute de mii de persoane încasează peste 2.000 de euro net lunar, ci la nivelul de jos al piramidei sociale, unde milioane de angajați lucrează pentru mai puțin de 2.000 de lei lunar.