Ce se pune pe masă când vine preotul de Crăciun? Una dintre cele mai vechi tradiții creștine legate de Nașterea lui Iisus este mersul cu Ajunul sau mersul cu icoana. Preoții merg la credincioși ca să vestească nașterea lui Hristos.
Încă din cele mai vechi timpuri, preotul merge din casă în casă purtând icoana Nașterii Domnului în mână, aducând vestea minunată a Nașterii lui Iisus.
Citește și: Legenda uitată a lui Moș Crăciun: de la om viclean la cel mai bun
Însoțit de un cântăreț, preotul intră în fiecare locuință, interpretând troparul Nașterii, iar icoana este oferită credincioșilor pentru a fi sărutată.
Se face asta pentru a binecuvânta casa în zi de sărbătoare.
Mersul cu icoana Nașterii Domnului prin casele credincioșilor are o semnificație importantă. Prima semnificație este vestirea Nașterii Domnului fiecărui credincios. În plus, vizita pe care preotul o face credincioșilor întărește relația dintre ei.
Tradiția de a vizita fiecare casă datează aproximativ din secolul al XIX-lea, dar are rădăcini mai vechi.
La sate, după cântarea troparului Nașterii, preotul binecuvântează hrana pregătită și așezată pe masă lângă icoane.
Citește și: Unde locuiește Moș Crăciun, de fapt. Misterul a fost deslușit
Alimentele binecuvântate sunt apoi oferite de pomană pentru sufletele celor adormiți.
Oameni pregătesc masa pentru când vine preotul cu Ajunul. De regulă, se pregătesc colăcei, bob fiert, grâu fiert, prune uscate, sărmăluțe de post, mere și nuci pentru sufletele celor decedați. Încă e perioadă de post, așa că acestea sunt alimentele pe care gospodinele le pregătesc pentru a fi sfințite de preot și pentru a fi date de pomană.
Citește și: Singurul târg de Crăciun din România într-o zonă de munte. Nu e într-un oraş, are un peisaj de poveste
Oamenii participă la Sfânta Liturghie în ziua acestui „praznic luminos”, iar gospodinele păstrează tradiția pregătind prăjitura tradițională din ziua de Ajun, cunoscută sub numele de turta cu julfă sau “scutecele lui Iisus”.
Acest desert se face dintr-un aluat simplu, nedospit, se coace sub formă de turte subțiri pe plită, fiind însiropate și aromate. Între straturile de turte se adaugă semințe de cânepă, înlocuite în prezent cu miez de nucă.
Umblatul cu icoana este o tradiție bine împământenită în România și veche încă din primele secole ale creștinismului, când Nașterea Domnului și Bobotează se sărbătoreau împreună, pe 6 ianuarie.
Se numea sărbătoarea Epifaniei, dar în anul 379, cele două sărbători s-au separat. Crăciunul a început să se sărbătorească la 25 decembrie, iar umblatul cu icoana era deja cunoscut.
Citește și: Legenda lui Moș Crăciun. De ce împarte cadouri și care este povestea sacului magic VIDEO
Fiecare preot vestește Nașterea Domnului în parohia lui, iar în funcție de mărimea acestei, preotul poate începe să umble cu icoana mai devreme sau mai târziu. La țară, preotul începe să dea vestea chiar în ajunul Crăciunului sau cu două zile mai înainte, dar la orașe, unde sunt mai mulți oameni, preoții încep chiar și cu 4-5 zile înainte de ajun.
După ce cântă troparul Nașterii, preotul binecuvântează pe cei ai casei și alimentele care pot fi oferite de pomană pentru cei trecuți în neființă.
Se pun pe masă fructe precum mere și nuci, se fac colăcei, sărmăluțe de post și grâu fiert.