În timp ce ocupa funcția de ministru de finanțe în guvernul francez, Joseph Caillaux (fost prim-ministru între anii 1911–1912), a fost ținta unor atacuri ale presei. Nimic nou sub soare. Cel mai
virulent critic s-a dovedit a fi Gaston Calmette, de la ziarul Le Figaro.
Acesta a intrat în posesia unei scrisori personale aparținând lui Caillaux, pe care se hotărăște s-o publice. Practica jurnalistică a acelei perioade nu încuraja acest lucru. Scrisoarea, care făcea referiri la anumite erori comise de ministru, i-a creat acestuia multe neplăceri atât personale, cât și profesionale.
În apărarea lui Joseph Caillaux intervine energic soția acestuia, Henriette. În prima fază, aceasta îi cere soțului să-l provoace la duel pe Calmette, însă își dă seama că acest lucru ar fi afectat și mai mult reputația și cariera ministrului. Așa că, se hotărăște să se sacrifice ea.
Pe 16 martie 1914, femeia intră în redacția ziarului Le Figaro, pentru a avea o discuție cu Calmette. După ce au schimbat doar câteva vorbe, Henriette a scos un pistol și a tras câteva focuri în pieptul ziaristului, ucigându-l pe loc.
Asasina a fost arestată și bineînțeles judecată, procesul ei făcând vâlvă în opinia publică franceză. Henriette a fost apărată de celebrul avocat Fernand Gustave Gaston Labori, care a convins juriul că atacul nu a fost premeditat și că a fost determinat de o emoție feminină necontrolată. Strategia s-a dovedit a fi foarte bună, pentru că pe 28 iulie 1914, doamna Caillaux a fost achitată.