Cabral și Andreea Ibacka sunt de 15 ani împreună și au doi copii: Namiko și Tiago. Prezentatoarea emisiunii “Happy Cafe” de pe Happy Channel susține că în prezent sunt în formulă completă, mai ales că provocările la care îi supun fetița și băiatul nu sunt deloc floare la ureche. În interviul exclusiv acordat pentru Playtech Știri, Andreea a făcut dezvăluiri din viața de familie, despre modul cum își organizează vacanțele, activitatea casnică pe care o detestă, cum reușește să își păstreze silueta, dar și cine îi ajută la creșterea celor doi năzdrăvani.
Andreea și Cabral își dedică timpul liber copiilor. Deși sunt firi diferite, cei doi tratează cu umor multe situații și reușesc să păstreze echilibrul în familie.
Nu, foarte rar, poate în vacanțe așa, dar atunci ne îmbrăcăm foarte casual amândoi.
Eu îi dau, dar nu știu ce e în capul lui, pentru că nu mă ascultă. Trebuie să îi sugerez subtil, în așa fel încât să creadă că e ideea lui. Știi cum e, cum ne influențăm și copiii, așa, fără să punem punctul pe i. Doar încercăm să le inducem niște idei.
Nu plecăm fără copii, dar, poate, la un moment dat, când o să mai crească un pic, o să reușim și treaba asta. Suntem ceva mai organizați decât eram înainte. Intervine și factorul spontan, pentru că, uite, călătorim cu rulota destul de mult și atunci nu știi ce se întâmplă, unde ajungi, poți să prelungești cazarea, dacă îți dorești și programul îți permite.
Dar, atunci când călătorești cu copii atât de mici, sigur că trebuie să ai bagaje mai multe, adică trebuie să te pregătești un pic înainte, cel puțin să îi pregătești pe ei.
De multe ori la noi nici nu mă mai gândesc, 3-4 ținute le învârt între ele, îmi ajung, dar pentru ei trebuie să am schimburi suficiente, să am toată farmacia cu mine în caz că apare vreo urgență, jucării, cărți și așa mai departe.
Bine, ea e next level deja, atunci când ai casa plină, cred că nu ai încotro altfel. Nu, eu fac bagajele în gând de obicei, nu mai am liste, cum se obișnuia să tai cu creionul așa fiecare capitol.
Dar, în general, nu-mi lipsește nimic din bagaj, chiar dacă le fac pe ultima sută de metri. Nu prea îmi place să fac bagaje, recunosc. Și, de obicei, chiar înainte să plecăm mai adaug câte ceva, dar ne-am descurcat până acum.
Da, nu mă pricep deloc să calc, adică am încercat, am și distrus mai multe obiecte vestimentare, sigur că reușesc cât de cât, dar nu fac vreo perfecțiune, nu știu să fac dunga. Soțul a renunțat de mult să mai aibă aceste pretenții, știu că scrie la “contract”, dar compensez pe alte părți. El calcă mai bine decât mine. Dar, uite, mie îmi place să gătesc, de exemplu.
Păi alerg după copii, îmi fac toți pașii necesari. Nu am un merit așa special, cred că am un metabolism care ține cu mine, cel puțin deocamdată.
Deci de luni, îmi propun mai mult, nu am foarte mult timp la dispoziție, dar trebuie să prioritizez treaba asta.
Mergem pe clasic, nu suntem așa nebuni.
Suntem de părere că, de fapt, sarcinile nu sunt neapărat foarte clar trasate și că eu pot prelua de la el atunci când am mai mult timp sau mă pricep, chiar dacă, nu știu, trebuie să montez mobilă.
El poate să facă treburi aparent de femei, să spele copii, să-i bage la culcare. Cred că e important să ai flexibilitatea asta și disponibilitatea până la urmă să îți ajuți partenerul.
La pensie (râde). Nu, cred că suntem bine așa cum suntem.
Privarea de somn, asta e metoda de tortură efectiv și eu am 5 ani de când nu dorm. De fapt, lucrurile par să se limpezească de 5 zile abia, așa că nu știu, să mă bucur, să nu mă bucur, încă nu fac pasul ștrengarului pe aici, cine știe când se întorc durerile de gingii sau mai știu eu ce tantrumuri, salturi. Tiago are un an și 9 luni.
Nu am auzit în viața mea de un copil care să se trezească atât de des cum s-a trezit el. Din oră în oră deja era lux, chiar și la 40 de minute. Și au fost luni de zile în care am dormit cu el în fund, cu gâtul așa sucit într-o parte, pentru că nu puteam nici măcar din brațe să-l mut în pat lângă mine, parcă îl puneam pe cărbuni încinși. Dar lasă că vine liceul și mă răzbun! (râde)
Da, ne ajută. Sigur că și noi suntem foarte prezenți, în limita programului și cred că e important să facem noi anumite activități cu copiii și vacanțele și weekendurile, dar da, în cursul săptămânii mai avem nevoie și de ajutor. Sunt bunicile, și mama și soacra, care sunt prezente și mai avem cu cel mic un ajutor, o bonă, temporar. Probabil încă câteva luni ne bazăm și pe prezența ei.
Video: Daniel Bălan
Citește și: Anunţul făcut de Cabral după 12 ani de căsnicie cu Andreea Ibacka. A recunoscut: „Nu o mai suport”