Una dintre cele mai ciudate limbi din lume are doar patru consoane și patru vocale. Se vorbește în Insulele Canare și reprezintă o adevărată provocare pentru vorbitorii care nu sunt nativi. Cum sună, de fapt, limba.
Cunoscută și sub numele de „fluierul”, silbo este un registru fluierat de spaniolă folosit de locuitorii din La Gomera din Insulele Canare. Limba arhaică a fost utilizată, în istorie, pentru a comunica prin ravenele adânci și văile înguste ce radiază prin insulă.
Limbajul a permis schimbul de mesaje pe o distanță de până la 5 kilometri. Datorită naturii sale zgomotoase, Silbo Gomero a fost folosit în general în circumstanțe de comunicare publică.
Mesajele transmise au variat de la invitații la evenimente până la avertismente de informare publică. Cea mai ciudată limbă din lume conține doar patru vocale și patru consoane, însă este mai dificilă decât pare.
Un vorbitor de Silbo Gomero este uneori denumit în spaniolă silbador, ce se traduce prin „fluierator”. Important de specificat este faptul că, în anul 2009, limba silbo a fost declarată capodopera a patrimoniului oral și imaterial al umanității de către UNESCO.
Pentru a păstra istoria locului, elevii de pe insula spaniolă La Gomera studiază la școală, încă din clasele primare, limba antică silbo ca materie obligatorie.
Dificultățile economice din perioada anilor 1950 au făcut ca dialectul Silbo să fie în declin, deoarece majoritatea vorbitorilor au fost forțați să se mute pentru a găsi un venit, iar până la sfârșitul secolului al XX-lea, limba fluierată a fost „îngropată”.
În prezent, limba antică a fost readusă în vorbirea curentă și are acum protecție oficială din partea UNESCO. Limba, care a fost folosită de nativii Guanche, a fost vorbită cu mult înainte de așezarea spaniolă, dar a dispărut în jurul secolului al XVII-lea.
Se crede că guancii provin din Africa de Nord și au adus cu ei limba fluierului. Astăzi, însă, Silbo este o formă fluierată de spaniolă. A fost adoptată în secolul al XVI-lea, potrivit Daily Mail.
Un studiu a arătat că Silbo este recunoscut în „centrul limbajului” al creierului de către fluierătorii Silbo, deși vorbitorii obișnuiți de spaniolă, care nu erau fluierători Silbo, pur și simplu îl recunosc ca fluieră.