Pe 27 decembrie, ca în fiecare an, creștinii ortodocși îl sărbătoresc pe Sfântul Ștefan. Conform celor scrise, acesta a fost diacon creștin în Ierusalim și primul martir creștin, conform celor scrise în „Faptele Apostolilor”. Sfântul Ștefan murea în anul 36 d.Hr., la Ierusalim.
Ziua de 27 decembrie este o zi importantă în Calendarul creștin ortodox, fiind prăznuit primul martir al creștinătății.
Conform celor scrise despre acesta, Sfântul Ștefan indică un curent distinct de credință în creștinismul timpuriu. Apărarea credinței sale în fața tribunalului rabinic a înfuriat publicul evreu, iar el a fost scos din oraș și ucis cu pietre.
Ultimele sale cuvinte, o rugăciune de iertare pentru atacatorii săi (Faptele Apostolilor 7:60), sunt un ecou al celor rostite de Iisus pe cruce (Luca 23:34).
Sfântul Ștefan este patron al diaconilor și al pietrarilor. Sărbătoarea sa este făcută atât cu tradiții religioase, cât și seculare, în mai multe țări.
Numele Ștefan este grecesc, fiind scrise multe lucruri și fapte în capitolul 6 din Faptele Apostolilor. Se spune că era un elenist, un evreu născut în străinătate care vorbea greaca.
Sfântul Ștefan locuia în Ierusalim și devenise creștin. Convertiții eleniști se plângeau că îngrijirea văduvelor lor bătrâne era neglijată de majoritatea vorbitoare de ebraică.
Apostolii au prezentat chestiunea adunării, invocând presiunea responsabilităților. Astfel au instruit bărbații să selecteze șapte diaconi pentru acest serviciu comunitar. Au fost aleși și hirotoniți, printre aceștia și Sfântul Ștefan.
Ulterior a devenit cel mai cunoscut dintre cei șapte, și a fost recunoscut ca un om cu daruri speciale de evanghelist. El s-a angajat în discuții religioase printre adepții sinagogilor evreilor din diaspora din capitală.
Creșterea numărului de evrei convertiți, inclusiv mulți dintre preoți, a provocat o reacție. Acesta a fost chemat în fața Sanhedrinului, tribunalul rabinic suprem din Ierusalim. Aici avea să fie acuzat că a vorbit împotriva „acestui loc sfânt și a legii”.
După mazilirea sa cu pietre, la porțile Orașului Sfânt ierusalim, credincioșii au reușit să-i recupereze osemintele. Acestea se află și astăzi în cripta bisericii „San Lorenzo fuori le Mura”, din Roma.
Numele „Ștefan” provine din grecescul Stéphanos, prenume provenit din cuvântul grecesc stéphan, care înseamnă „cunună, coroană”.
De-a lungul anilor, în România, s-au păstrat anumite tradiții și obiceiuri practicate în ziua de 27 decembrie, ziua în care este sărbătorit Sfântul Ștefan.
Se spune că astăzi este bine să nu călătorești pe drumuri de munte, sau locuri izolate. De cu seara, gospodinele din zona Munteniei, pregătesc pânicile lui Ștefan, făcute din același aluat de cozonac, și împărțite pe 27 decembrie, la biserică. Pânicile rotunde făcute de gospodine reamintesc de fapt de pietrele cu care a fost mazilit la porțile Ierusalimului.
Practicile religioase spun că astăzi este bine să dăruiești o icoană ce-l înfățișează pe Sfântul Ștefan, sau o candelă nouă aprinsă.
Dacă sunteți certați cu rudele, sau prietenii, se spune că astăzi, de Sfântul Ștefan, este bine să lăsați la o parte cearta și să vă împăcați.