Care sunt cuvintele din limba română ce nu pot fi traduse. Vei rămâne surprins

Limba română este una foarte complexă, nu degeaba străinilor le este foarte greu să învețe. Există în limba română câteva cuvinte care nu pot fi traduse în alte limbi.

Ce cuvinte există doar în limba română

Cele trei cuvinte care nu pot fi traduse din limba română sunt dor, doină și colindă. Cuvântul dor poate fi doar explicat în alte limbi, doar în limba română există un singur cuvânt care să descrie aceste sentiment.

În dicționar, cuvântul dor este descris ca fiind o „dorință puternică de a vedea sau de a revedea pe cineva sau ceva drag, de a reveni la o îndeletnicire preferată; nostalgie”.

Cum arată mormântul Deliei Budeanu de la Mănăstirea Ghighiu. Un detaliu a atras atenția tuturor

Cum arată vila de 1 milion de euro în care locuiește Ștefan Bănică Jr. Casa artistului este una spectaculoasă

Elena Udrea, de nerecunoscut!!! Fosta blondă de la Cotroceni, extrem de slabă și cu părul creț

Aoleu, Antonia dă COD ROȘU! A înnebunit pe toată lumea cu ultima apariție! Cum s-a lăsat pozată după ce a renunțat la sutien

Cât despre doină, specie a liricii populare și a folclorului muzical românesc ce exprimă un sentiment de dor, jale, dragoste, este un cuvânt care nu poate fi tradus.

Nici cuvântul colindă nu are corespondent într-o altă limbă, asta deși există noțiunea de cântece de crăciun.

Colinda este un cântec tradițional de Crăciun, pe care îl cântă copiii umblând în cete din casă în casă.

Alte cuvinte care nu pot fi traduse

Există și alte cuvinte în limba română care nu pot fi traduse. Printre ele se numără:

ÎMPIELIȚA, împielițez, vb. I. Refl. (Înv.) A se întrupa, a se incarna.

ÎNTRU prep. În. Arată (starea sau) acțiunea în interiorul unui spațiu.

ÎNFIRIPA, înfiripez, vb. I. 1. Tranz. A alcătui ceva din elemente puține, disparate sau necorespunzătoare; a înjgheba. Refl. Fig. A lua naștere, a prinde consistență.

LĂMURI, lămuresc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A ajuta pe cineva să înțeleagă sau a înțelege, a ajunge să înțeleagă ceva. Refl. recipr. A ajunge la o concluzie, la înțelegerea unui lucru în urma unei discuții în care s-au dezbătut aspectele neclare, contradictorii.

MĂRȚIȘOR, (1) mărțișoare, s. n., (3, 4) mărțișori, s. m. 1. S. n. Mic obiect de podoabă legat de un fir împletit, roșu cu alb, care se oferă în dar ca semn al sosirii primăverii, mai ales femeilor și fetelor, la 1 martie.

NĂDEJDE, nădejdi, s. f. Încredere sau convingere că ceea ce faci ori dorești se va realiza; speranță, nădăjduire; încredere în sprijinul, în ajutorul cuiva sau a ceva, certitudine că cineva sau ceva va fi favorabil, de ajutor

SINEA s. f. art. invar. (Numai în expr.) În sinea mea (sau a ta etc.) = în propria conștiință, în eul propriu, în gând.

STINGHER, -Ă, stingheri, -e, adj. 1. Care este doar ici și colo; izolat, răzleț, singur. Care se simte undeva străin, dezorientat, stânjenit. 2. Care a rămas fără pereche; desperecheat.

VOIE, voi, s. f. 1. Voință, vrere, intenție. Loc. adv. Cu voie sau cu voia (cuiva) = intenționat, din proprie inițiativă, dinadins. Fără (de) voie sau fără voia mea (ori ta, sa etc.) = involuntar, neintenționat. Peste voia… = împotriva voinței cuiva. De voie, de nevoie sau cu voie, fără voie = vrând-nevrând. (Înv.; în sintagma) Voie vegheată = bunăvoință; p. ext. protecție, favoare.

VREDNIC, -Ă, vrednici, -ce, adj. 1. Harnic, iute, cu rost la treabă. Capabil, destoinic. 2. Demn de.., care merită să…, căruia i se cuvine pe drept ceva.