În România, ca și în alte state europene, munca pe timpul nopții are anumite beneficii, sau ar trebui să aibă beneficii din partea statului. Conform legislației din Codul Muncii angajații care prestează acest gen de muncă au parte de cel puțin două din beneficiile stipulate de legislația în vigoare. În cazul în care angajatorul nu le oferă riscă amenzi drastice, de asemenea prevăzute în Codul Muncii.
În Codul Muncii, dar și în reglementările UE cu privire la acest aspect, există mai multe puncte de care un angajator trebuie să țină cont. Un angajat ar trebui să lucreze noaptea pentru cel puțin trei ore din timpul zilnic de lucru sau pentru cel puțin o treime din timpul total de lucru anual, spun reglemetările UE.
Orele normale de lucru pentru lucrătorii de noapte nu trebuie să depășească o medie de opt ore în orice perioadă de 24 de ore. Lucrătorii de noapte cu locuri de muncă solicitante nu au voie să lucreze mai mult de 8 ore în orice perioadă de 24 de ore.
În acest caz, legislația română, Codul Muncii, definește că într-o perioadă de 4 luni, tura medie de noapte a unui lucrător de noapte nu trebuie să depășească 8 ore pe zi, în timp ce limitarea de 8 ore într-o perioadă de 24 de ore este de numai stabilite de poziţii cu pericol mai mare de accidentare sau probleme de sănătate. Un lucrător de noapte are dreptul la concediu anual mai lung, însă nu este definit cât de mult ar trebui să fie, se mai spune în Codul Muncii.
„Art. 125. [definiţia legală şi durata muncii de noapte]
(1) Munca prestată între orele 22,00-6,00 este considerată munca de noapte.
(2) Salariatul de noapte reprezintă, după caz:
A) salariatul care efectuează munca de noapte cel puţin 3 ore din timpul său zilnic de lucru;
B) salariatul care efectuează munca de noapte în proporţie de cel puţin 30% din timpul sau lunar de lucru.
(3) Durata normală a timpului de lucru, pentru salariatul de noapte, nu va depăşi o medie de 8 ore pe zi, calculată pe o perioadă de referinţă de maximum 3 luni calendaristice, cu respectarea prevederilor legale cu privire la repausul săptămânal.
(4) Durata normală a timpului de lucru pentru salariaţii de noapte a căror activitate se desfăşoară în condiţii speciale sau deosebite de muncă nu va depăşi 8 ore pe parcursul oricărei perioade de 24 de ore decât în cazul în care majorarea acestei durate este prevăzută în contractul colectiv de muncă aplicabil şi numai în situaţia în care o astfel de prevedere nu contravine unor prevederi exprese stabilite în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior.
(5) În situaţia prevăzută la alin. (4), angajatorul este obligat să acorde perioade de repaus compensatorii echivalente sau compensare în bani a orelor de noapte lucrate peste durata de 8 ore.
(6) Angajatorul care, în mod frecvent, utilizează munca de noapte este obligat să informeze despre această inspectoratul teritorial de muncă.”, se specifică în Codul Muncii.
Tot în Codul Muncii sunt specificate și obligațiile angajatorului în raport cu angajații care lucrează pe timpul nopții. Astfel că, salariații de noapte beneficiază de:
„a) fie de program de lucru redus cu o oră faţă de durată normală a zilei de muncă, pentru zilele în care efectuează cel puţin 3 ore de muncă de noapte, fără ca aceasta să ducă la scăderea salariului de bază;
b) fie de un spor pentru munca prestată în timpul nopţii de 25% din salariul de bază, dacă timpul astfel lucrat reprezintă cel puţin 3 ore de noapte din timpul normal de lucru.”, este specificat în Codul Muncii.
În cazul în care aceste lucruri nu sunt avute în vedere de angajator, Codul Muncii spune că pot fi amendați cu sume cuprinse între 1.500 și 3.000 lei de cptre inspectorii ITM.