De-a lungul timpului, românii au trecut prin ierni cumplite, în care a nins într-o zi cât într-o lună şi în care temperaturile scăzute au transformat ţara într-un glob de gheaţă. Cum au înfruntat românii cele mai friguroase ierni.
În anul 1954, România a fost lovită de cel mai aprig viscol din istorie. Bucureştiul, precum şi alte zeci de oraşe din ţară au fost pur şi simplu acoperite de zăpadă. Troienele aveau înălţimea tramvaielor, iar mulţi dintr e locuitori şi-au făcut tuneluri ca să poată ieşi din case.
Maşinile bucureştenilor au rămas îngropate sub un strat consistent de zăpadă, în timp ce plugurile care încercau să curăţe străzile rămâneau împotmolite. Atunci, un număr impresionant de bucureşteni s-au mobilizat şi au ieşit pe străzi înarmaţi cu lopeţi pentru a le da o mână de ajutor autorităţilor.
Potrivit statisticilor Administraţiei Naţionale de Meteorologie (ANM), în februarie 1954 iarna a lovit cel mai puternic ţara noastră. Viscolul a lovit în patru reprize, iar vântul a atins o viteză-record în Bucureşti: 126 kilometri la oră.
Un alt record consemnat pe 3 februarie ’54 vizează cantitatea maximă de zăpadă depusă: 115,9 l/mp în 24 de ore, la Griviţa. Cel mai gros strat de zăpadă din istoria măsurătorilor ANM a fost măsurat tot atunci, la Călăraşi: 173 cm, troienele atingeau în unele zone din sud-estul ţării şi cinci metri.
La începutul lunii februarie 1954, România a fost lovită de un viscol năpraznic. Preţ de câteva zile, vântul a bătut cu putere, a nins abundent, iar temperaturile au scăzut drastic, până ce au ajuns să depăşească -25 de grade Celsius.
Furia naturii din acel an a intrat în istorie drept „Marele Viscol”. Cel mai afectat oraş a fost Bucureştiul, unde nămeţii au depăşit chiar şi cinci metri înălţime și au acoperit zeci de locuinţe. Pentru a putea supravieţui şi a ieşi din casă, oamenii au săpat tuneluri printre nămeţi. Armata şi jandarmii au fost alături de cetăţenii transformaţi de iarna năpraznică în sinistraţi.
În anul 1929 iarna a făcut din Constanța, o mică Siberie. Temperaturile record înregistrare în Constanța și Brăila au ajuns la minus 25 de grade, în Sulina la minus 25,6 grade Celsius, iar la Călăraşi termometrele au atins minus 24,7 grade Celsius în 1929.
În timp ce la Tulcea în anul 1911, s-au înregistrat temperaturi de 25,5 grade Celsius. Iar în anul 1954, temperaturile au ajuns în Cernavodă la minus 24,6 grade Celsius și în Hârşova la minus 23,6 grade Celsius.
Aradul s-a confruntat cu cea mai grea iarnă din ultimii 30 de ani în luna ianuarie 2003. Atunci, meteorologii spuneau, că asemenea ninsori s-au mai înregistrat și în anul 1973. Dar, în luna ianuarie a anului 2003, a nins încontinuu în jur de 36 de ore. În acele condiții, traficul rutier din Arad a fost blocat pe toate arterele principale, practic nu se mai putea cicula cu mașina. Însă, nici ca pieton lucrurile nu stăteau prea bine, locuitorii trebuiau să înoate prin nămeții de zăpadă.
Aflat într-o zonă depresionară, municipiul Târgu Jiu şi o mare parte a judeţului Gorj au fost ferite de capriciile vremii. Cu toate acestea, iarna anului 2012 a fost una dintre cele mai grele. Autorităţile au acţionat neîntrerupt pentru a deszăpezi drumurile. Atunci, utilajele Primăriei Târgu Jiu nu au făcut faţă cantităţii mari de zăpadă şi autorităţile au apelat la utilajele omului de afaceri Nicolae Sarcină, pentru a curăţa drumurile şi a trasnsporta zăpadă. În ceea ce privește drumul către Transalpina, acesta a fost închis e mai multe ori atunci.
La fel ca în toată țara, cea mai grea iarnă din Banat a fost în anul 1954. Deși, situația nu a fost nici pe depărate la fel de rea, ca în sudul țării și timișorenii s-au luptat cu furia iernii, care le-a dat multă bătaie de cap șoferilor. Potrivit lui Ioan Haţegan, istoric în Banat, tot timpul iernile au fost mai blânde, cu toate că în trecut iarna dura mai mult. Temperaturile ridicate au făcut ca zăpada să se topească rapid și să inunde străzile cu apă.
Oamenii Deltei erau prizonierii Dunării îngheţate din iarnă până în primăvară. Anul 1880 rămâne memorabil. Atunci, Dunărea a rămas îngheţată până la sfârşitul lunii martie, adică 101 de zile. Un alt an foarte greu pentru oamenii Bălţii a fost 1863, când fluviul a îngheţat în primele zile ale lui decembrie şi a rămas aşa până spre sfârşitul lui februarie.
Aici, crivăţul aduce iernile foarte reci, iar verile uscate, care transformă pământul în praf. Oamenii deltei nu disperau. Trăgeau la mal lotcile şi corăbiile. Singure, palele morilor de vânt se învârteau după cum bătea crivăţul.
Anul 1963 le-a adus locuitorilor din judeţul Neamţ o iarnă cumplită, cu zile geroase şi zăpadă din abundenţă. Din acel an datează istoria unei traversări a lacului Izvorul Muntelui de pe un mal pe altul, cu tractorul, suprafaţa lacului fiind îngheţată bocnă.
În iernile geroase, lacul de acumulare de la Bicaz, al doilea lac artificial din România, prinde a îngheţa începând din amonte, de la vărsarea râurilor Bistriţa şi Bistricioara, de unde se extinde înspre zona barajului. În faza maximă de îngheţ, podul de gheaţă măsoară o grosime care variază între 40 şi 60 de centimetri în zona de la coada lacului şi 10-15 centimetri aproape de baraj.
În anul 1942 s-a înregistrat recordul negativ al României, -38,5 grade Celsius. Braşovul este cunoscut pentru iernele grele cu ger năprasnic, chiar dacă nămeţii de zăpadă nu sunt atât de mari ca în sudul ţării unde este viscol. Braşovul deţine un record absolut de frig înregistrat acum 72 de ani.
Dacă acum spunem că la -10 sau -15 grade este ger năprasnic, bunicii şi străbunicii noştri au trăit cele mai geroase ierne. La Braşov polul frigului a fost în 25 ianuarie 1942 când s-au înregistrat -38,5 grade Clesius, la staţia de la Bod. Atunci toate luna ianuarie temperaturile au fost glaciare, iar cea mai ridicată a fost de -20 grade Celsius. Aceeaşi temperatură s-a mai înregistrat şi în 11 februarie 1929, dar atunci gerul a ţinut mai puţin. Alte două recorduri de temperatură au mai mai fost în 14 ianuarie 1985 când la Braşov au fost – 32,3 grade Celsius şi în 25 ianuarie 2010 când la Braşov au fost -30,2 grade Celsius la Braşov.
Oltul a avut iernile sale afurisite, dintre care de referinţă au rămas cele de la începutul anilor ’50 şi, mai nou, iarna ’86-’87. Iernile care au marcat judeţul Olt şi au rămas chiar în memoria istoricilor sunt cele de la începutul anilor ’50. Anul exact nu mai este sigur reţinut, dar aproximarea cea mai avansată înclină spre primii trei ani ai acestui deceniu. Iar situaţia de atunci pare a fi similară cu cea prezentată în zilele noastre la posturile de televiziune – case îngropate total sub nămeţi şi localităţi întregi rupte de civilizaţie.
Din cauza dispunerii geografice, la curbura Carpaţilor, Buzăul este unul dintre judeţele care resimt cel mai puternic iernile grele, mai ales în comunele din Bărăgan şi câmpia Râmnicului. Aici, episodul de viscol şi ninsoare abundentă din ianuarie şi februarie 2012, cel mai dezastruos din ultimele decenii, a afectat peste 60.000 de persoane, din 52 de comune.
În judeţul Buzău s-au înregistrat, în iarna 2011 – 2012, două valuri de ninsori şi viscol puternic, care au paralizat, practic, toată regiunea. Cele mai afectate au fost localităţile din zona de câmpie, sute de sate cu zeci de mii de oameni fiind izolate, fără curent electric, alimente, apă şi medicamente. Urgia s-a dezlănţuit pe 26 ianuarie, sute de oameni plătind scump imprudenţa de a pleca la drum nepregătiţi. La graniţa cu Ialomiţa, peste 40 de tiruri şi 80 de autoturime au rămas înţepenite în troiene.
Locuitorii din zona de sud a judeţului Mehedinţi au avut parte în 2009 de cea mai grea iarnă de după 1989. Nici pompierii mehedinţeni care au fost la datorie în acele zile cumplite şi intervenit acolo unde a fost nevoie de ajutorul lor nu vor uita prea uşor luna decembrie a anului 2009.
Urgia a început în data de 20 decembrie. Primul apel venit prin 112, la ora 16,48, la ISU „Drobeta”, anunţa primele probleme apărute din cauza zăpezii. Un echipaj de pompieri din cadrul Pichetului Strehaia a intervenit cu un autocamion de intervenţie pentru deszăpezirea mai multor autoturisme aflate pe DJ 561A şi DC 65. Pompierii au reuşit să deblocheze atunci mai multe autoturisme găsite înzăpezite (cca. 15 autoturisme pe Dealul Boceni şi 2 autoturisme pe Dealul Cremenea), fiind salvate din autoturisme circa 100 de persoane adulte şi 4 copii, îşi aminteşte Ramona Nistor, purtătorul de cuvânt al ISU „Drobeta”.
Cea mai grea iarnă din istoria judeţului Dâmboviţa este consemnată în statistici în 1954, atunci când „Marele Viscol” a încremenit Bucureştiul şi întreaga Românie. Casele erau acoperite de nămeţi şi cu greu îşi croiau oamenii drum prin munţii de zăpadă. Minima absolută din Dâmboviţa însă, nu a fost înregistrată în 1954, ci la 13 ianuarie 2004.
„M-am uitat pe geam la zăpada de atunci. Era de pe o casă pe alta. Aveam patru ani. Vedeam pe cei mai mari care se dădeau cu sania peste case. Era frumos să îi priveşti dar pentru cei care trebuiau sa asigure supravieţuirea era greu. Trebuia săpate tuneluri. Uşa trebuia să se deschisă dininterior pentru că altfel nu puteai să ieşi. Au fost vremuri cumplite, pentru că nu erau dotările din ziua de astăzi. Cu toate acestea, astăzi avem la fel de mari probleme, pentru că oamenii nu se mai ajută între ei. A dispărut solidaritatea. Se ajutau altfel oamenii pe vremurile acelea. Atunci oamenii îşi deszăpezeau singuri uliţele şi nu aşteptau la militari sau jandarmi ca acum”, ne-a apus fostul preşedintele al Consiliului Judeţean din perioada 2000-2004, Aurel Cucu.
Februarie 1954 a fost, pentru Piteşti, cea mai grea lună de iarnă, chiar dacă recordul negativ de temperatură fost înregistrat mult mai devreme, la începutul secolului trecut. Iarna 1953-1954 a fost cumplită la Piteşti. În ianuarie, temperaturile coborau la – 25 de grade Celsius, însă urgia cea mare s-a abătut asupra oraşului în luna februarie. “Pe fondul acestor răciri, a apărut seria ciclonară din februarie ‘54. Atunci s-a creat o asociere între formaţiunile calde şi dorsala anticiclonului siberian, s-au format gradienţi barici, vânt puternic asociat cu ninsori – viscol. Cinci serii de cicloane au afectat sudul României. La Piteşti, în februarie, zăpada atingea 102 centimetri, în condiţiile în care o lună întreagă avusese valori apropiate de un metru”, spune Radu Filoteu, şef Serviciul Meteo Piteşti
Doljenii au avut parte de cea mai grea iarnă din istorie în anul 1954, zăpada a ajuns şi la cinci metri înălţime. La începutul lunii februarie s-a înregistrat cel mai puternic viscol în perioada respectivă. Vântul în rafale a atins 126km/h în februarie 1954. Troienele au ajuns la 5 metri înălţime, iar tot atunci au fost aduse primele maşini speciale de deszăpezire de la o uzină din URSS. Oamenii au ieşit în stradă să ajute la procesul de deszăpezire. Temperaturile au scăzut la -30 de grade.
Documentele oficiale ale vremii nu pomenesc mare lucru despre amploarea iernii anului 1954 în Vrancea, considerată cea mai aspră din câte au fost vreodată. Zăpezile căzute la începutul anului 1954 au rămas în istorie ca fiind cele mai mari din punct de vedere cantitativ căzute vreodată, iar Focşaniul nu a fost ocolit de fenomenul meteorologic acum 60 de ani. Populaţia oraşului de atunci era mai puţin numeroasă, nu existau nutilaje de îndepărtare a zăpezii, nici tehnologia avansată de astăzi.
În ultimii 30 – 40 de ani, cea mai cumplită iarnă care s-a abătut asupra judeţului Brăila a fost consemnată în 2012, când mai multe sate din partea de vest a judeţului au fost literalmente pe punctul de a fi îngropate în nămeți.
Troienele formate de viscolul cumplit au urcat până la acoperişul caselor mai expuse, aflate la marginea satelor respective. În comuna Jirlău, de exemplu, 700 de gospodării, din cele 1.300 existente, au fost troienite. E vorba, în general de oameni bătrâni, care au avut nevoie de intervenţia militarilor, a jandarmilor sau pompierilor, care au fost aduşi de autorităţi pentru a da zăpada, astfel încât să poată ieşi din casă.
În 1966 vântul a bătut la Iaşi cu 200 km/h . Meteorologii români pomenesc în lucrările de specialitate despre intervalul 4-7 ianuarie 1966 şi despre localitatea ieşeană Cotnari, acolo unde vântul a fost înregistrat cu o viteză de 200 de kilometri la oră.
Potrivit raportărilor specialiştilor, fenomenul extrem a avut drept consecinţă declanşarea unui viscol de mare intensitate, necunoscut până la acea dată şi vijelii foarte intense. Vântul a bătut cu o intensitate ridicată timp de mai multe zile consecutiv în zona Cotnari. Viteza estimată a vântului a fost de peste 200 de kilometri la oră, iar momentul „ianuarie 1966 Iaşi” rămâne unul de referinţă în cercetarea meteorologică din România.
Coşmarul alb care s-a abătut asupra judeţului Vaslui în ultimele două zile este departe de a concura cu cele mai grele ierni cu care s-a confruntat judeţul de-a lungul anilor. Anul 1984 este anul când în judeţul Vaslui s-a înregistrat una dintre cele mai cumplite ierni. La sate casele erau îngropate în zăpadă, iar la oraşe oamenii curăţau geaţa de pe pereţii din interiorul apartamentelor. După ninsorile abundente din luna ianuarie, când stratul de zăpadă depăşea un metru a urmat o lună februarie cu temperaturi de până la minus 30 de grade.
Iarna a lovit cu putere Călăraşiul anului 1954, când stratul de zăpadă a atins la Călăraşi 173 de centimetri. De altfel, atunci tot sudul ţării a fost înghiţit de troiene. Erau zone, unde acestea erau înalte de cinci metri. În analele meteorologilor s-au consemnat de-a lungul vremii temperaturi record negative, când la Călăraşi s-au înregistrat minus 24,7 grade Celsius în 1929.
Iarna anului 1987 a lăsat vâlcenii la lumina lumânării. Astfel, lumânarea și flacăra aragazului deveniseră singurele surse de căldură. Aceea a fost cea mai grea iarnă din ultimii 30, cu care s-a confruntat Râmnicu Vâlcea.
Din cauza nămăților imenși de zăpadă, traficul rutier a fost înghețat vreme de două săptămâni. Astfel, nicio mașină nu a putut circula pe stradă. „O iarnă foarte grea a fost în 1987, o iarnă lungă, până în luna martie. Ţin minte că a nins foarte mult, iar stratul de zăpadă avea peste un metru. Două săptămâni, nicio persoană nu a putut să-şi scoată maşina din garaj pe stradă”, spune Nicolae Vălimăreanu, directorul Regiei Judeţene de Drumuri şi Poduri Vâlcea.
Județul Botoșani s-a luptat în ultimii 100 de nai cu temperaturi extreme. Prin urmare, din cauza gerului cumplit s-au înregistrat foarte multe decese în satele izolate, unde nu se putea ajungea din cauza stratului de zăpadă. Și foametea a fost una dintre cauzele decesurilor.
Botoşaniul, unul dintre judeţele nordice al României, nu a înregistrat recorduri de temperaturi scăzute, dar viscolul şi crivăţul din stepele Ucrainei au făcut ravagii în iernile cele mai geroase.
Iarna anului 1985 a fost una cruntă. Nicolae Ceauşescu dăduse ordin să fie interzisă circulaţia maşinilor private în Cluj şi că a trăit un opt martie cu troiene.