Te-ai întrebat vreodată ce puteri mistice ar putea avea zilele săptămânii în calendarele vechi? Conform legendelor, sătenii și brătânii din mediul rural încă mai cred în ele și țin superstițiile cu sfințenie. De ce aveau oamenii ghinion marțea și noroc duminica.
Lunea nici iarba nu crește, iar ziua preferată a tuturor pare să fie sâmbăta, nu-i așa? Acestea sunt doar două dintre maximele pe care le știm din popor.
În vremurile noastre toate zilele săptămânii par la fel, dar în vremurile străvechi se credea că cele șapte date erau reprezentate de ființe mistice care aduceau noroc sau ghinion oamenilor.
În tradițiile străvechi, Luni era reprezentat precum un bărbat tânăr, în putere, harnic și muncitor. Era considerată a fi o zi bună, care aduce mult noroc celor care muncesc și pentru cei care încep diverse treburi pe lângă casă și la serviciu.
După ziua de odihnă de duminică, luni oamenii încep să-și facă planuri pentru diferite analize și proiecte menite să-i ajute pe plan profesional. Se spune că persoanele născute într-o zi de luni vor avea viață lungă și norocoasă.
Pe vremuri, zilei de marți îi era atribuit bărbatul pe nume Martolea, un individ care aducea ghinion și făcea în așa fel încât toate lucrurile să necesite mult mai mult efort și trudă. De asemenea, se spune că marți sunt trei ceasuri rele, așadar oamenii evitau să facă plăți sau să planifice diverse evenimente de teamă să nu aibă ghinion.
Conform legendelor, ziua de Miercuri era reprezentată de o femeie de vârstă mijlocie, cu suflet, o femeie împlinită, blândă și înțeleaptă. Pe de altă parte, în anumite zone se credea că Miercuri este o tânără văduvă, în onoarea căreia nu se făceau petreceri.
În schimb, femeile puneau cloștile miercurea, făceau leacuri din plante și lucrau cu spor pe lângă casă. Cât îi privește pe bărbați, aceștia începeau aratul sau coasa pe câmp. Conform tradiției creștinești, miercurea se ținea post și se rugau toți la Maica Domnului pentru sănătate și pentru bunăstare
Joi era un bărbat tânăr, frumos, în putere, burlac și pornit în căutarea unei mirese. Pentru că oamenii credeau că holteiul Joi vrea să-și găsească mireasa, tradiția a făcut în așa fel încât Joi să fie declarată ziua iubirii, iar foarte mulți săteni organizau petreceri, festivaluri și cumetrii pentru ca fetelele necăsătorite să-și găsească alesul.
Vineri este portretizată în legende drept Sfânta Vineri, o bătrână înțeleaptă și respectată de către toată lumea. Este zi de post negru, o perioadă în care oamenii se confruntă cu anumite restricții pentru a se purifica: nu se calcă, nu se spală, nu se coase, etc. De asemenea, femeile nu aveau voie să-și taie unghiile și să umble cu părul despletit.
În tradiția populară, ziua de Sâmbătă este reprezentată de o femeie vârstnică, o verișoară îndepărtată a Sfintei Duminici. Este ca o mătușă care mereu dă sfaturi bune pentru a se asigura că toată lumea este fericită și are mult noroc. Încă din vremurile străvechi, ziua de Sâmbătă era una dintre preferatele tinerilor care organizau petreceri și întâlniri.
Ziua de Duminică este zi de sărbătoare, plină de bucurie și noroc, ocrotită de divinitate. Pe vremuri se spunea că cine este născut în zi de duminică are mare noroc în viață. În ultima zi a săptămânii, oamenii mergeau la Biserică, aveau grijă de gospodărie și de familie.