Supermarketurile sunt peste tot și oricât am încerca nu putem evita să facem cumpărături acolo. Realitatea este că oamenii au nevoie de hrană și cum cei mai mulți dintre români nu-și cultivă propriile legume sau au șansa să crească animale la ei în curte, vizita zilnică la supermarketul de la colț de bloc este cea mai bună soluție.
Atunci când te simți flămând și nu ai ingredientele necesare pentru a prepara o masă ca la mama acasă trebuie să faci o la vizită la supermarketul de la colț de stradă pentru a cumpăra toate ingredientele necesare pentru a găti ce-ți poftește inima.
Sau atunci când ai chef de ronțăit ceva bun și îți vin prietenii în vizită pentru a vedea un film? Decât să dai comandă de mâncare, mai bine mergi până la magazin, nu?
Supermarketurile sunt conștiente de nevoile tale și din acest motiv patronii deschid sucursale în toate cartierele principale din orașe, pentru ca tu să nu fii nevoit să te deplasezi prea mult pentru a găsi ceea ce cauți.
În anii 1970, în SUA, a fost inventat Codul Universal al Produsului (UPC) sau codul de bare, așa cum mai este cunoscut, reprezentând un cod din 12 cifre reprezentat cu linii alb-negru citite de lasere.
Aceste coduri erau folosite pentru a informa cu precizie supermarketurile ce produse sunt cumpărate din magazinele lor, în scopuri de inventar. În ultimii ani, acest proces a fost dus la un alt nivel. În zilele noastre, supermarketurile folosesc cardurile de fidelitate care ne leagă numele, adresa și alte informații personale de obiceiurile noastre de cumpărături.
Datele personale ale clienților de pe cardurile de loialitate sunt folosite pentru marketingul vizat, ce presupune o comunicare directă cu toți consumatorii, care primesc oferte, promoții și informații despre produsele lor preferate direct pe adresa de email sau prin SMS.
Reclamele din supermarketuri sunt menite pentru a-ți atrage atenția asupra celor mai bune oferte promoționale din magazin. De multe ori te simți mai atras de felul în care este promovat un anumit produs decât de el în sine.
Industria alimentară a luat măsuri pentru a deconecta consumatorii de cei care își produc alimentele. Autorul Raj Patel notează că „singurul punct de contact posibil între persoana care mănâncă mâncarea și persoana care a cultivat-o a devenit eticheta de pe cutie” sau ambalaj. Singura legătură pe care o avem cu producătorii alimentelor și produselor noastre o reprezintă informațiile de pe etichete.
Supermarketurile și conglomeratele alimentare sunt preocupate exclusiv de obținerea unui profit și produc banii în detrimentul cultivatorilor lor, care sunt plătiți cu sume infime pentru alimentele pe care le produc.