Din strămoși ziua de 1 martie este o zi a sărbătorii. Este prima zi de primăvară, ghioceii deja au apărut, iar tinerele domnițe și doamne primesc simbolul primăverii, mărțișorul. Despre tradițiile de Ziua Mărțișorului și de unde a apărut, povestesc multe legende populare. Fiecare dintre acestea au un anume sâmbure de adevăr în ele.
Ziua de 1 martie este Ziua Mărșițorului. Mărțișor simbolizează sosirea primăverii. Ziua Mărțișorului este o tradiție românească și reprezintă un timp de bucurie și renaștere a naturii. În limba română, cuvântul „Mărțișor” este derivat din cuvântul „Marț”, denumirea folclorică a lunii martie. Traducerea literală a lui Mărțișor ar fi „Micul martie”. Deși are rădăcini în datinile străvechi, Ziua Mărțișorului, sau sărbători asemănătoare se regăsesc și în Bulgaria, Albania sau Italia.
Nu știm care sunt legendele populare în jurul sărbătorilor similare din cele trei țări, dar știm care sunt legendele românești, venite din vechime, legende care spun povestea Mărțișorului. Una din legende vorbește de dorința mărețului Soare de a trăi printre oameni. Astfel că într-o zi decide să coboare printre ei, venind sub chipul unui tânăr fecior foarte frumos.
A dănțuit cu oamenii, s-a bucurat, dar, se spune, un Zmeu gelos l-ar fi răpit și ascuns într-un turn întunecat. Toată bucuria, veselia oamenilor și a copiilor a dispărut, și nimeni nu aavea curajul să lupte împotriva Zmeului.
Nimeni, în afară de un tânar, care a plecat spre palatul Zmeului, călătorind timp de trei anotimpuri, până acolo. Tânărul a ajuns la palat, când deja zăpada se așternuse peste pământ și era totul înghețat.
Odată ajuns, tânărul s-a luptat pe viață și pe moarte cu Zmeul, reușind să-l elibereze pe Soare. Numai că, în urma luptei tânărul fusese rănit grav, și nu a reușit să facă drumul înapoi spre sat. Sângele tânărului curajos a pătat zăpada albă, imaculată, topind-o, și astfel a apărut obiceiul de Ziua Mărțișorului, când tinerii oferă mărțișoare împletite de ei, cu un șnur alb cu roșu, în amintirea tânărului care s-a sacrificat.
Dacă astăzi se poartă tot felul de gablonțuri, bijuterii, etc, toate cu un șnur alb cu roșu, în trecut tinerii și tinerele fete frumoase primeau și purtau un bănuț de argint cu un șnur împletit, alb cu roșu. Acela era adevăratul mărțișor, și se purta la gât sau legat la mâna dreaptă. Tot în datina străbună nu numai fetele tinere primeau cadou un mărțișor, ci și tinerii flăcăi, apropos de legenda de mai sus.
Inițial, Mărțișorul a fost numit „Frânghia anului” și a fost realizat din fire de lână de alb și negru, reprezentând uniunea contrastelor: vară și iarnă, lumină și întuneric, frig și căldură, viață și moarte. Cei care primeau un mărțișor trebuiau să-l poarte întreaga lună, apoi să-l atârne de crenguța unui pom fructifer. Se credea că pandantivul avea proprietăți magice și că va aduce noroc, putere și sănătate persoanei care poartă mărțișorul.