Petre Roman a fost invitat marți la emisiunea ”40 de întrebări cu Denise Rifai”, de la Kanal D, unde a fost supus unui tir de întrebări delicate. Echipei i-a scăpat însă un secret. „Îmi ești dator, că taică-tău, la Oranki, m-a dezbrăcat.”
Multe întrebări adresate fostului premier al României au avut legătură cu trecutul părintelui său, un comunist înrolat între 1936 și 1939 în brigăzile comuniste din Spania, retras apoi în URSS și revenit în țară alături de Divizia Horia Cloșca și Crișan, a doua grupare construită de URSS. Valter Roman s-a întors în România ”călare pe tancurile sovietice”, enunțul moderatoarei făcându-l pe Petre Roman să se fâstăcească.
După 1946, părintele intervievatorului a deținut mai multe funcții importante, precum: șef al Direcției superioare Politice a Armatei, ministru al Poștelor și Telecomunicațiilor (1951-1953), membru CC al PCR (1965-1983). Unul dintre oamenii care l-au cunoscut pe acesta a fost Ioan Cioară, fost ofițer român, căzut prizonier pe frontul de est în cel de-al Doilea Război Mondial. Cioară, care l-a întâlnit pe Valter Roman într-unul din lagărele sovietice, a fost purtat timp de doi ani prin mai multe tabere, precum Tambov, Dombas Nijni – Novgorod – Oranki.
„La Oranki am stat până în 1944. Între timp ne-a scos din lagăr și la ăștia care înclina’, oarecum, să se înscrie în divizie (n.r. divizia Tudor Vladimirescu) ne-a făcut niște bordeie lângă râu’ Oka… O’ venit ofițeri din ăștia, basarabeni, politruci, și încetu’, cu încetu’, a început să se formeze unitatea asta, cu Cambrea (n.r. colonelul Nicolae Cambrea, comandantul Diviziei Tudor Vladimirescu) … M-am înscris, că am mâncat pământ până am ajuns în Basarabia. Am mușcat pământ, când am venit cu divizia”, povestește Ioan Cioară în interviul acordat pentru Alexandru Matei și Constantin Petre și publicat în lucrarea ”Experiențe Carcerale în România Comunistă (Polirom 2011), potrivit Impact.ro.
„Și să vă spun o chestie foarte importantă, că nu pot să o spun în față la acest Petre Roman. Taică-său, care a luptat în Spania, Valter Roman, la Oranki m-a dezbrăcat. Când am ieșit ofițeri, în anu’ ăla am și plecat, ne-a’ făcut echipament nou. Și aveam, când am plecat, o ladă de campanie, cum era pentru ofițeri. Și aveam în lada aia 16 cămăși, flanele, chestii, daravele… Și aveam ordonanță, că așa era pe vremea aia, care avea grijă de acea ladă. Era un țigan care mi-a fost foarte credincios: „Domnule sublocotenent, au venit, au tăbărât pe mine…”.
A luat și două sticle de coniac… Eu nu beam, da’ a luat pă front. Și s-a’ îmbrâncit toți și a’ început să ia din lenjerie. El când o văzut așa, s-a îmbrăcat cu vreo 6-7 cămăși, țiganu’, să salveze. În lagăr, la Oranki, sigur, cu timpu’, ele s-au murdărit… și nu mai vorbesc, că păduchii ne omora’! M-am dus și am spălat cămășile alea… și am pus cămășile alea la uscat pă niște crengi și tatăl lu’ domnu Roman a trimis pe un cetățean și mi-a luat cămășile.
El era cu propagandă de-asta comunistă. Era comandatu’ lagărului de la Oranki și era civil. Da, ce, știe lumea asta? Nu știe! Și avea oamenii lui, unu-l chema Nilă. Striga în curtea aia mare: „Nilă!”. Și apărea Nilă… I-aș fi spus acestui individ (lui Petre Roman n.n): „Domn’e, îmi ești dator, că taică-tău…, a povestit Ioan Cioară în 2009, mărturia lui fiind înregistrată în AIO – II CCMER, având cotele 623, 624 și redactată în lucrarea mai sus menționată.