Durerea unei bătrâne a cărei casă va fi înghițită de ape: ”Mă mut lângă vacă, dar nu plec de aici”

Iazul de steril de la Valea Seșei (Alba) crește în fiecare an, apropiindu-se mult de locuințele oamenilor care tot vor să reziste aici, aproape de ce mai mare baraj industrial din România.

Durerea unei bătrâne a cărei casă va fi înghițită de ape

Iar printre aceștia se numără și tanti Varvara, care toată viața a locuit în satul Părău-Cărbunari. De menționat este că în ultimele trei decenii, mai bine de 1.000 de persone au fost nevoie să plece din Geamăna, dar și din satele care sunt la altitudine mai mare, așa cum este Părău-Cărbunari sau Vinta, aflat sub amenințarea lacului de steril care a fost amenajat în zonă de compania minieră Cupru Min Abrud (Alba).

Însă satul Geamăna nu mai există de mult, acoperit fiind în integralitate de iazul de steril. În mijlocul barajului se poate observa numai partea de sus a clopotniței de la biserică, notează adevărul.ro. Dar în celelalte sate, oamenii au tot continuat să locuiască la casele lor, însă sterilul și apa au urcat mult, acoperind alte construcții ridicate de oameni cu mult chin.

Doar AȘA nu vei fi dat afara de la locul de muncă! Asta te scapă de schimbările AI

Când se poate suspenda plata pensiei. Situațiile rare care pot lăsa un pensionar fără venituri temporar

Fosta iubită a lui Liviu Dragnea, din nou în vizorul presei! Ce a făcut Irina Tănase...

MM Stoica i-a surprins pe toți: „E cel mai bun din...

Ce este decisă să facă femeia

Varvara Tătaru, în vârstă de 79 de ani, a trăit doar în satul Părău-Cărbunari, sat afectat de barajul industrial. Casa acesteia este situată la numai câțiva metri de iazul ce crește în fiecare an.

„Aici m-am născut, la Părău – Cărbunari. Aşa i-a spus la satul nostru. Aici am copilărit, m-am căsătorit, aici am mers la şcoală. Aici ne-am îngropat părinţii şi bunicii. Acum zac şi ei acolo, în steril”, istoriseşte femeia, rămasă văduvă de mai bine de 10 ani. În jurul barajului mai sunt cel puţin zece femei rămase văduve în ultimii ani. „Au fost mulţi locuitori aici. Era plin satul de oameni şi de copii. Am o casă foarte aproape de lac. Nu m-am interesat până acum, dar eu de aici nu plec”, a spus tanti Varvara, conform sursei citate.

De altfel, femeia este decis ca, după ce iazul o să îi inunde locuința, să se mute în grajdul în care își ține vaca.

„Dacă ajunge apa la casă, mă mut lângă vacă. Eu nu merg la casa nimănui. Am muncit aici ca un sclav, până mi-am făcut casa. Am cărat pietre cu roaba. Am lucrat la lampă, fiindcă nu aveam curent. Am fost şapte copii la părinţi. Toţi au plecat. Eu am rămas aici, omul nimănui. Cel mai mult mă afectează singurătatea, care este ca o boală pe capul omului”, a mai spus aceasta.

De menționat este că la începutul anilor ‘80 au fost expropriate de statul român peste 300 de familii din Geamăna. În anul 1986, atunci când a început deversarea sterilului, aici trăiau peste 1.000 de persoane. În prezent, în căsuţele moţeşti, care sunt răsfirate în jurul lacului în care ajunge tulbureala de steril de la cariera de cupru, mai locuiesc mai puţin de 20 de persoane.