Cel mai rapid om din lume s-a stins din viață! Reușita lui a intrat în istorie, iar clipele care i-au adus succesul la nivel mondial cu siguranță nu vor fi uitate niciodată. Iată povestea lui Chuck Yeager!
Chuck Yeager, cunoscut drept cel mai rapid om din lume, a murit luni, 7 decembrie. Acesta s-a stins din viață la vârsta de 97 de ani, într-un spital din Los Angeles. Anunțul trist al decesului său a fost făcut de soția sa, Victoria. Mesajul a fost postat pe Twitter în cursul nopții de luni, potrivit Mediafax.
Chuck Yeager devenea primul om care depășea pragul sonic pe data de 14 octombrie a lui 1947, record care nu a fost simplu deloc. Acesta a survenit în urma unei combinații dintre avion și rachetă. El a fost primul care a reușit această performanță, iar cei care au mai încercat asta înaintea sa și-au pierdut viețile. „O viaţă incredibil de bine trăită, cel mai mare pilot al Americii”, a scris pe Twitter soția lui Chuck Yeager.
Pilotul a avut probleme de sănătate în ultimii ani, iar vârsta înaintată nu l-a ajutat deloc să se refacă. „Yeager nu era un pierzător. A fost un om incredibil de curajos. Pentru mine, el va reprezenta mereu sunetul libertăţii”, a declarat prietenul său şi fost coleg de echipaj, John Nicoletti. Generalul devenea primul om care spărgea bariera sonică în urmă cu 73 de ani, zburând cu 1.126 de kilometri pe oră.
Avionul cu care a reușit această performanță era o combinație de avion și rachetă, ridicat la 13.000 de metri altitudine de un bombardier B-29. Curajul pilotului a fost ecranizat în flmul „Cursă spațială” din anul 1983 și în cartea cu același nume. Chuck intra în Forțele Aeriene în anul 1941, la doar 18 ani, iar în 1943 fusese desemnat ca ofițer de zbor de rezervă, ulterior devenind pilot și trimis în Anglia.
„Am avut o mulţime de probleme cu incendii în coada avionului, cu aprinzătoare care nu au funcţionat. Din fericire, totul a mers cum trebuie în ziua aceea, aşa că odată ce am văzut că am depăşit 343 m/s şi am avut primul boom sonic, eram aproape dezamăgit că drăcovenia n-a explodat. Ne-am dat seama că aşa-zisa barieră sonică ne-a împiedicat să zburăm mai repede şi, odată ce am trecut de ea, am depăşit 686 m/s şi chiar mai mult şi ne-am dat seama că ni s-a deschis un nou univers. Singurul motiv pentru care am fost ales era că aveam pregătire mecanică şi înţelegeam sistemele. Şi, evident, pentru că ştiam să pilotez. Aveam dureri pentru că avusesem un accident de călărie, mi-am rupt câteva coaste, m-am rănit la umăr cu două nopţi înainte. Nu mă simţeam prea bine, dar am luat decizia să zbor cu avionul”
Chuck Yeager