Arheologii de la Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău au descoperit o așezare a dacilor specializați în producția de piepteni din corn de cerbi, pe teritoriul localității Pericei.
Situl a ajuns în atenția cercetătorilor după descoperirea întâmplătoare a unui cuptor menajer, scos la lumină de amenajarea unei locuințe în Pericei, în anul 2002. Săpăturile de atunci au mai scos la iveală și alte complexe dacice, un bordei, un alt cuptor și un atelier de prelucrare a cornului afectate și acestea de lucrările edilitare.
În toamna anului trecut, Muzeul Județean de Istorie și Artă a reluat săpăturile arheologice sistematice în situl Pericei-Gouț, cercetări care au fost continuate și anul acesta.
Șeful de secție a muzeului a declarat că în urma lucrărilor de săpături s-au găsit piepteni și fragmente de piepteni. El susține că lumea din acea vreme lumea avea probabil păduchi, metoda cea mai eficientă de a scăpa de ouăle acestora era pieptenele de os. Acesta a mai spus că prelucrarea coarnelor de cerb nu era la îndemâna oricui, aceasta fiind o specializare destul de aprofundată și serioasă.
Am extins săpătura în această zonă cu potențial arheologic deosebit și în 2019 am săpat două casete, în suprafețe relativ mari, de șapte pe 12 metri și de opt pe opt metri, în care am găsit construcții în care chiar se tăia acel corn. Construcția respectivă era tapetată efectiv, pe jos, cu un strat gros de 15-20 de centimetri de resturi de coarne de cerb.
Cu ocazia săpăturilor arheologice de la Pericei am găsit și piepteni și fragmente de piepteni, pentru că, de fapt acesta era produsul finit obținut din coarne de cerb. Încă din vremea respectivă lumea avea cel mai probabil păduchi. Și atunci, cea mai bună metodă de a scăpa de ouăle de păduchi era pieptenele de os, care până târziu, în secolul XX a fost utilizat de oameni. Mai apoi s-a făcut și din corn de vacă, dar prima dată cornul de cerb era cel utilizat cu predilecție la așa ceva.
A prelucra coarnele de cerb pentru a obține piepteni nu era la îndemna oricui. Era în mod sigur o specializare destul de aprofundată și serioasă în prelucrarea acestui corn și numărul mare de resturi găsite ne arată că acestea provin de la zeci sau chiar sute de cerbi. Probabil că unele coarne au fost culese din pădure, iar altele sunt de la cerbi vânați” a declarat pentru Agerpres, Horea Pop, șeful de secție al muzeului.