România ultimilor ani a fost domniată de ascensiunea clanurilor interlope, atât în Capitală, unde acestea activează pe principiul zonelor de influență, fiecare clan având câte un sector al capitalei în care acționează, fie la nivel național, iar exemple sunt destule, de la clanurile din Timișoara și din alte orașe mari din România.
Criminalitatea organizată și corupția sunt determinate de lipsa de forță a mecanismelor de control ale statului și ale societății civile. Rezultatele unor cercetări amnănunțite arată legăturile dintre creșterea criminalității organizate și cea a corupției în sectorul public într-un număr mare de țări, printre care și România.
Cele două tipuri de crime complexe se consolidează reciproc. Pentru identificarea și izolarea factorilor influenți din spatele creșterii corupției în sectorul public și a crimei organizate, specialiștii au analizat informațiile calitative și cantitative pe un eșantion mare de țări și teritorii reprezentând diversitatea mondială stratificată pe nivel de dezvoltare socio-economică.
Corupția și crima organizată sunt mult mai mult decât un fenomen criminal izolat. Cercetările teoretice și aplicate au arătat interdependența legăturile dintre domeniul politic, socio-economic, justiția penală și domeniul juridic. Legăturile instituționale cu crima organizată și corupția din sectorul public sunt identificate pentru prima dată printr-o simplă analiză de corelație care nu implică neapărat efecte cauzale.
Analiza factorilor cuplată cu aplicarea mai multor tehnici de regresie restrânge cel mai important set de legături instituționale. Analiza a fost bazată în totalitate pe dezvoltarea indicatorilor de corupție și criminalitate organizată. Convenția Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate (rezoluția Adunării Generale 55/25, anexa I) definește un grup infracțional organizat ca „un grup structurat, care săvârșește infracțiuni grave cu profit”.
În anii 90, agențiile de aplicare a legii din Europa au elaborat o serie de definiții operaționale ale termenului „grup infracțional organizat”. Aceste definiții sunt de acord cu următoarele elemente cruciale:
Criminalitatea organizată românească este categoria grupurilor ai căror membri sunt de origine română. În ultimii ani și-au extins activitățile infracționale în Uniunea Europeană, conform unui raport al Europol despre criminalitatea organizată a UE, fiind activ în mare parte în Italia, Spania și Regatul Unit.
Mafia română este compusă din mai multe grupuri importante organizate, care la rândul lor au rețele mai largi în toată Europa și chiar au ajuns până în America de Nord și Centrală.
Cu unele dintre cele mai mari escrocherii din istorie, mafia română, sau grupurile de crimă organizată din România, este cunoscută la nivel mondial atât pentru spargerea bancomatelor, cât și pentru proxenetism și trafic de droguri.
Clanurile sunt organizate pe orizontală, iar unele grupuri de mafie din România, cunoscute și sub numele de „Clanuri Interlope ” sau „Brigăzile” au coduri de tăcere și, de asemenea, au marcat tatuajele mafiei. Poliția din Australia care s-a ocupat de un val violent de bande românești a declarat că:
„Românii sunt una dintre cele mai grele întreprinderi criminale care nu poate fi destrămată ușor din cauza faptului că de obicei se ocupă doar de alți români și pot fi extrem de violenți atunci când este nevoie. în America sunt diferite decât cele din UE, unde în America mafia română a construit un pact foarte profitabil cu Cartelul Sinaloa „.
În Italia, majoritatea infractorilor români sunt implicați în furturi și proxenetism, însă, la Torino, au creat o mafie în stil italian în cadrul comunității locale, extorcând bani de la cluburile de noapte românești care conduceau prostituate și își vor impune propriile afaceri și cântăreți la nunți cu forța.
Tot la Torino, criminalii români au creat grupul „Brigada Oarza”, specializat în extorcare, tâlhărie și trafic de droguri. În 2014, 15 membri ai Brigăzii Oarza au fost condamnați pentru afiliere mafiotă, fiind condamnați la 15 ani de închisoare.
Aceasta a fost prima sentință italiană care a condamnat un grup de români pentru asociație criminală în stil mafiot. Cu alte cuvinte, atât pe plan local, cât și la nivel internațional, clanurile interlope românești, pe cât de organizate sunt, pe atât de dure, violente și recunoscute ca unele din cele mai complexe grupări de crimă organizată.
Prin 2013, la nivelul Poliției Române, se înființează un serviciu specializat pe anchete împotriva crimei organizate din România, Serviciul Grupuri Infracționale Violente. Structura din Poliția Capitalei se ocupă de documentarea și destructurarea clanurilor și este condusă de Comisar-șef Andrei Marius, care pentru prima dată de la instalarea sa în această funcție, în 2013, a decis să iasă la rampă și să povestească despre ce se întâmplă în spatele ușilor închise.
”Nu sunt genul de om care să țin cu dinții de scaun. Îmi asum public ceea ce am spus. Îmi doresc în primul rând ca opinia publică să cunoască cine suntem. Suntem niște oameni demni, niște polițiști care și-au făcut efectiv treaba.”, le-a declarat Comisar-șef Andrei Marius celor de la Digi 24.
În multe cazuri, sărăcia și șomajul nu oferă doar o opprtunitate mai mare de muncă ilegală potențială pentru activitățile infracționale organizate, ci creează, de asemenea, un mediu favorabil pentru infractori care să exploateze țesutul social al țărilor ca bază pentru criminalitatea organizată.
În unele cazuri, de exemplu, în sudul Italiei, criminalitatea organizată forțează întreprinderile legale să genereze locuri de muncă pentru o taxă plătită sindicalilor criminali din zonă. Astfel, criminalitatea organizată joacă de fapt un rol social pozitiv, în calitate de distribuitor de servicii. Mai mult, criminalitatea organizată crește, de asemenea, ca urmare a eșecului statului de a furniza mecanisme de soluționare a litigiilor pe probleme de muncă sau atunci când statul nu asigură accesul la servicii juridice sau la piețele financiare.
În cazul României, deși aceste clanuri de interlopi existau și înainte de 1989, nu erau atât de bine organizate și nu atât de vizibile ca în ultimii ani, iar asta a determinat structura centrală a Poliției să creeze acest serviciu, Serviciul Grupuri Infracționale Violente, dar, conform declarațiilor șefului structurii de anchetă, Comisar-șef Andrei Marius, lucrurile nu stau chiar așa cum ne-am imagina că ar trebui să fie, acesta recunoscând că au existat presiuni, atât la nivel politic, dar mai ales din partea clanurilor, prin intermediari, de cele mai multe ori colegi din sistem.
”Vă pot spune cu certitudine că am avut, în fiecare anchetă complexă, câte un polițist care a fost cercetat, (…) Membrii lumii interlope înțeleg să săvârșească diferite infracțiuni, în momentul în care sesizează că sunt cercetați sau știu că sunt cercetați încearcă să afle diferite lucruri din cadrul anchetei, să rezolve problema, să stingă ancheta penală și de multe ori ajung, într-adevăr, să solicite aceste date și informații prin intermediul unor polițiști.
(…) Nu vrem ingerințe, nu vrem presiune, vrem doar să ne facem treaba. (…) Anul trecut au fost ingerințe din partea conducerii. Nimeni nu ne garantează că peste un an de zile nu vor fi alte situații similare având în vedere inclusiv ieșirea mea publică.”, a mai declarat Comisar-șef Andrei Marius.