Un sfert din populația planetei conduce azi pe partea stângă. Totuși în trecut situația stătea pe dos.
O descoperire din 1998 de la Blundson Ridge, în apropiere de Swindon, arată cum romanii, ce lucrau într-o carieră de piatră, foloseau partea stângă a drumului pentru a transporta produsele. De asemenea pe o monedă de argint din acea perioadă era reprezentată o scenă cu doi călăreți surprinși în momentul în care treceau unul pe lângă altul, prin partea stângă.
O altă rădăcină a condusului pe partea stângă pare să fie nevoia de apărare. De exemplu cavalerii dreptaci, își țineau sabia pe partea stângă. Acest fapt dă dreptate celor care susțin că mersul pe această parte a primat pentru că folosirea sabiei devine mult mai eficientă într-un duel. Cu toate acestea, varianta conform căreia cavalerii medievali au impus această normă în timpul turnirurilor este controversată între istorici. Aceștia susțin faptul că rolul lor nu ar trebui exagerat, în acea perioadă traficul fiind foarte redus. Este puțin probabil ca normele pe care le stabileau unii cavaleri medievali într-un cerc restrâns să se fi răspândit atât de mult.
Pe partea dreaptă a drumului a început să se meargă o dată cu apariția vehiculelor mai mari, trase de mai multe animale, a căror direcție era ținută de vizitiu de jos și nu de pe car. Oamenii obișnuiesc să direcționeze animalele cu mâna dreaptă și se poziționează între acestea și trafic pentru un mai bun control. Este bine cunoscut faptul că atât în Marea Britanie, cât și în coloniile sale, s-a circulat pe partea stânga. La fel s-a întâmplat și în cazul Franței pe la 1800, al cărei Napoleon, stângaci de fel, a decis ca atât francezii, cât și toate coloniile lor să folosească mersul pe partea dreaptă. Balanța s-a înclinat definitv în momentul în care Statele Unite ale Americii a decis, în urma Războiului de Independență, să oficializeze banda dreaptă pentru înaintare. Ulterior alte țări au trebuit să se adapteze unuia dintre cele două sisteme.