Pintre victimele celebre ale gripei spaniole se numără și Regina Maria. Suverana era să moară de perfida molimă, care a lovit-o scurt, mișelește, chiar în clipa triumfului ei, acela de a vedea România Mare realizată.
Gripa spaniolă a fost răspunzătoare de moartea a cel puțin 50 de milioane de oameni, unele estimări ajungând însă până la 100 de milioane. Suprapunerea ei în timp cu sfârșitul Primului Război Mondial a făcut ca ea să fie mai puțin băgată în seamă, dar, într-un fel, conflagrația a ajutat la transmiterea virusului prin numărul mare de deplasări de trupe pe front, uneori pe distanțe mari.
Primul caz a fost depistat la Fort Riley, în Statele Unite. Denumirea bolii nu a avut legătură directă cu Spania, chiar dacă și acolo au fost peste 300.000 de decese, ci cu presa iberică, care își permitea să ofere date reale ale molimei, nefiind supusă cenzurii de război ca în restul statelor.
În România, printre victimele necruțătoarei boli s-au numărat generalul Eremia Grigorescu, eroul de la Oituz și Mărășești, dar și Fotin Enescu, ministru al Domeniilor, apreciat de către Regina Maria, cât și suverana însăși.
„N-am mai scris de 20 de zile! Am fost bolnavă, foarte bolnavă, lovită brusc și pe neașteptate, pe la spate, cum s-ar spune, și am fost țintuită la pat – tocmai când lumea voia să se bucure alături de mine. Boala m-a luat de sâmbătă, m-am trezit cu capul greu și dureros, am îndurat cu greu câteva audiențe… Dar am fost bolnavă – o boală oribilă, dureroasă, cum n-am avut în viața mea.
Zile întregi de febră chinuitoare și greață, slăbiciune, halucinații crunte și insomnia neîntreruptă, până am crezut că voi înnebuni. Deci aceasta e celebra gripă spaniolă – ei bine, de acum știu că nu e de glumă cu ea” – nota regina pe 26 decembrie 1918 în Jurnalul ei de război, ținut în perioada 1916-1919.