În prima vineri după Paște, în fiecare an, creștinii celebrează Izvorul Tămăduirii. Vezi ce semnificație are sărbătoarea închinată Fecioarei Maria, și legenda de la care a pornit totul.
După învierea Domnului, în fiecare vineri a Săptămânii Luminate, credincioşii celebrează Izvorul Tămăduirii, o sărbătoare închinată Maicii Domnului, marcată de superstiții și tradiţii cu o puternică încărcătură spirituală.
Se crede că doar în această zi, din izvorul binecuvântat curge Agheasmă Mică, apa sfinţită care face minuni, și care poate fi consumată tot anul. Astăzi, creștinii trebuie să țină sema la câteva obiceiuri care le indică ce le este interzis să facă în această zi.
Această sărbătoare aminteşte, totodată, şi de Vinerea Mare. Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, care a vărsat atunci lacrimi lângă Crucea Mântuitorului lumii, ni se arată și acum ca izvor de nădejde şi de vindecare.
Conform legendei, originea acestei sărbători are la bază o minune săvârșită lângă un izvor din Constantinopol. Chiar înainte de a fi încoronat, Leon cel Mare (457 – 474), se plimba printr-o grădină din apropierea vechii cetăţii bizantine, unde a întâlnit un orb care i-a cerut apă, dar tânărul nu a găsit să-i ofere.
Se spune că Maica Domnului l-ar fi călăuzit și îndemnat pe viitorul împărat să-l ducă pe bolnav să se spele cu apa din izvorul cu pricina, pentru ca acesta să-şi poată recăpăta vederea.
„Nu este nevoie să te ostenești, căci apa este aproape. Pătrunde, Leone, mai adânc în pădure şi, luând cu mâini apă tulbure, potoleşte cu ea setea orbului şi unge cu ea ochii lui cei întunecaţi“, i-a spus Fecioara Maria.
Apa l-a vindecat imediat pe orb, iar Leon I a strigat: „Maica Domnului, eşti aici! Te-am găsit“.
Ajuns la scaunul împărătesc, în semn de mulțumire, Leon cel Mare a ridicat pe acel loc o biserică, unde Maica Domnului s-a arătat oamenilor vindecându-le suferinţele, potrivit tradiției.
Chiar și astăzi, cine merge la Istanbul să se închine în Biserica Izvorul Tămăduirii, găsește la subsol izvorul cu apă vindecătoare.