În mod cert, fiecare dintre noi a auzit această expresie des uzitată. Pe seama acestei expresii românești s-au făcut speculații, bancuri și povești. O poveste care circulă în folclor oferă explicația.
În tratatele de medicină nu se pomenește nimic despre o astfel de boală, nici în alte lucrări de specialitate, deși unii care au fost mai insistenți în aflarea originii expresiei au găsit că, undeva, în lume, ar exista sindromul numit ”Kalaki”, ce se manifestă prin faptul că persoanele care suferă de acest sindrom dorm subit pentru mai multe zile.
Acest lucru are oarecum legătură cu o legendă istorică despre originea expresiei ”boala lui Calache„, întâmplare petrecută cu foarte mult timp în urmă.
Prin secolul al XVII-lea se spune că exista un hangiu pe nume Mihalache, ce s-a îmbogățit de pe urma afacerii sale. Era și pe placul boierilor care plăteau bani buni pentru serviciile sale și avea negoțul în sânge. De pe urma averii sale a reușit să devină și el mare boier, deși nu era de viță nobilă, dar mai bogat decât cei pe care acesta i-a slujit. A intrat în rândul boierilor, cu rang de Jupân, și-a construit un conac, iar familia avea ca slugi o armată de argați. Boierul avea doi copii, însă prințișorul Calache era favoritul său, pentru care dorea să facă orice pentru a-l promova în scaun domnesc.
Până la maturitate, Calache nu mișcase niciun pai, dar, în schimb, avea o mare slăbiciune: îi plăcea să mănânce, să bea și să doarmă.
Ani de zile s-a străduit Mihalache pe boieri să-i convingă că odrasla sa era cea mai potrivită pentru postul de mare dregător al statului, iar oczaia a venit, la un moment dat, când boierii ospătați de fostul hangiu au fost de acord să–i acorde această șansă lui Calache, cu toată împotrivirea dregătorilor străini, cărora nu le plăcea ideea unui domn pământean.
Mai era nevoie doar să cumpere domnia de la Înalta Poartă a Imperiului Otoman, lucru de care Mihalache s-a angajat că se va ocupa fără probleme. Boierii fuseseră informați de Mihalache că fiului său îi place să mănânce, să petreacă și să doarmă, dar nu și despre faptul că aceasta era singura lui ocupație. Așadar, atunci când a ajuns în Capitală, așteptând confirmarea Înaltei Porți, Calache a făcut doar ce știa.
Astfel că, nu s-a achitat de nicio îndatorire domnească, nefăcând altceva decât să-și saboteze singur scaunul. Cum era de așteptat, Înalta Poartă nu l-a confirmat ca domn, astfel că acesta a fost nevoit să se întoarcă de unde venise. După această pățanie, în conacele boierilor se auzea frecvent despre boala lui Calache de care sufereau stăpânii care împrumutau obiceiul de la fiul lui Mihalache și o țineau așa zile în șir.
„Este o expresie tipic românească, care vine de la un om Lache. Săracul era bolnav de o boală gravă. Mămicile care aveau copii răi, le ziceau: nu mai faceţi rele ca o să aveţi boală ca Lache. Apoi un copil să îmbolnăvit şi lumea a zis: are boală ca Lache.