Cei 40 de mucenici prăznuiți în Biserica Ortodoxă la 9 martie au trăit în vremea împăratului Licinius (308 – 324). Cei 40 au devenit mucenici după ce, soldați fiind, au refuzat să se lepede de Hristos și să se închine idolilor.
Cei 40 de soldați făceau parte din Legiunea a XII-a Fulminanta din Armenia și erau din regiuni diferite – greci, armeni, romani…
Agricola, guvernatorului Armeniei, i-a silit să se lepede de credința în Hristos și să se închine idolilor. Au refuzat, au fost închiși timp de opt zile și bătuți cu pietre. Dumnezeu i-a întărit în dreapta credință, astfel că Agricola s-a gândit să-i arunce în lacul înghețat al Sevastiei și să-i lase acolo până mor de frig. Unul dintre ei, însă, nu a răbdat frigul și a ieșit din apă. A murit în timp ce alerga înspre baia caldă, pusă acolo de închinătorii la idoli spre ispitire.
Ceilalți 39 rămași în apă au început să se roage lui Hristos să domolească vântul pentru ca ei să poată rezista și pentru ca nimeni să nu râdă de credința lor: „Ajută-ne Dumnezeule, Mântuitorul nostru, ușurează-ne sarcina și alină iuțimea văzduhului, că spre Tine nădăjduim, ca să nu ne rușinăm și să cunoască toți că ne-am mântuit strigând către Tine„.
Unul dintre soldații care stăteau de pază s-a aruncat în apă, mărturisind că și el e creștin, după ce a văzut minunea petrecându-se chiar atunci, de față cu el.
Pentru că toți soldații au supraviețuit, comandații au poruncit să li se zdrobească picioarele cu ciocanele. Toți martirii au trecut la cele veșnice, iar trupurile lor au fost aruncate într-un car, ca să fie duse spre ardere și apoi aruncate în lac. Un singur soldat a supraviețuit acestei torturi, așa că ostașii nu l-au pus în car. Dar mama lui, care știa că ceilalți 39 aveau pregătită împărăția cerurilor, l-a luat și l-a pus în car. Meliton a murit pe drum, în brațele mamei sale.
O credință veche spune că nu e bine să muncești în această zi. Se spune că, demult, în această zi, un țăran semăna mazăre pe ogor. Mucenicii l-au văzut și i-au cerut lui Dumnezeu să nu-i pedepsească. Domnul, însă, i-a iertat și le-a cerut și lor să-l ierte, ba chiar să-i sporească recolta. Omul s-a bucurat mult când s-a trezit cu recolta atât de mare, astfel că anul următor a făcut la fel. Lăcomia l-a pierdut, pentru că sfinții l-au pedepsit și i-au dat 40 de săptămâni de boală.