În secolul trecut, capitala a fost zguduită de două cutremure semnificative, care au lăsat o amprentă profundă asupra orașului. În 1940, unul dintre cele mai înalte blocuri din București a fost afectat de mișcările seismice, iar în 1977, orașul a fost lovit de o nouă tragedie seismică, soldată cu un număr mult mai mare de victime. Au trecut 47 de ani de la marele cutremur din 4 martie 1977.
Primul dintre aceste cutremure importante a avut loc pe 10 noiembrie 1940, când blocul Carlton, cea mai înaltă clădire din capitală, a fost prăbușit sub forța undelor seismice. Conform relatărilor istoricului Dan Falcan, magnitudinea acestui seism a fost de 7,4 grade pe scara Richter, iar ora exactă a producerii sale a fost 3:39 dimineața.
Evenimentul a fost tragic, aducând moartea pentru mulți locatari ai blocului Carlton de pe bulevardul Magheru. Peste 150 de oameni și-au pierdut viața în acea noapte, odată cu prăbușirea treptată a etajelor blocului.
Blocul era construit din beton armat, o inovație pentru acele vremuri, dar după tragedie, s-au ridicat suspiciuni și acuzații împotriva arhitecților și constructorilor. Se spunea că normele de construcție nu au fost respectate și că au existat furturi de materiale de construcție, ceea ce ar fi contribuit la degradarea clădirii.
Prăbușirea blocului „Carlton” în urma cutremurului din 10 noiembrie 1940 a fost o tragedie șocantă pentru întreaga comunitate. Aflat în bulevardul Brătianu, la colț cu strada Regală, blocul „Carlton” reprezenta un simbol al modernizării Capitalei, fiind considerat o realizare remarcabilă a epocii.
Construit cu o structură portantă din beton armat, proiectul blocului a fost realizat de arhitecții George Matei Cantacuzino și Vasile Arion, iar construcția a fost efectuată de antreprenorii Karl și Leopold Schindl.
Calculul structurii de beton armat, care conferă rezistență clădirii, a fost realizat de inginerul Franz Schüssler. Blocul „Carlton” dispunea de 12 etaje, parter și două subsoluri, găzduind 92 de apartamente, garsoniere și birouri, precum și o sală de cinematograf la subsol.
Prăbușirea întregii clădiri, însoțită de un zgomot puternic, a fost urmată de panica generalizată în oraș. Martorii oculari au relatat că au observat blocul „Carlton” balansându-se periculos în toate direcțiile înainte de colaps. Oscilațiile tot mai intense amplificau disperarea locuitorilor. Într-un final, partea superioară a clădirii s-a desprins și s-a prăbușit, iar etajele s-au surpat unul peste altul.
Sergentul de pompieri Dumitru Bâcu, de la pichetul de alarmă al blocului, a fost primul care a alertat autoritățile despre tragedie. Deși rănit în urma prăbușirii, acesta a reușit să solicite ajutor înainte să își piardă cunoștința.
Operațiunile de salvare au fost întreprinse imediat de numeroase echipe de intervenție, inclusiv pompieri, armată și trupe germane. Munca de salvare s-a desfășurat sub presiunea timpului și sub coordonarea autorităților.
Operațiunile de salvare au fost îngreunate de un incendiu izbucnit la subsolul blocului, care a fost alimentat de rezervoarele de păcură. Pentru a scoate victimele de sub dărâmături, s-au încercat mai multe strategii, inclusiv forarea de puțuri verticale și săparea de tuneluri. Eforturile de salvare au continuat zile în șir, iar peste oraș a căzut și prima zăpadă.
În total, aproximativ 200 de locatari se aflau în blocul „Carlton” în momentul prăbușirii. Doar câțiva au reușit să supraviețuiască, iar operațiunile de salvare au scos la lumină doar 116 cadavre din ruinele devastate ale clădirii.
Presa vremii a detaliat amplu tragedia și miracolele care au permis unor oameni să scape de la moarte, cum ar fi absența lor din bloc în momentul cutremurului sau instinctele care i-au condus către siguranță. Episoadele de viață și moarte au rămas în memoria colectivă ca mărturie a tragediei umane care a lovit Capitala în acea zi neagră.
Cel de-al doilea cutremur semnificativ a avut loc în 1977, fiind considerat unul dintre cele mai distrugătoare evenimente seismice din istoria României. A avut loc pe 4 martie și a avut un impact devastator asupra Capitalei.
Numărul morților și al răniților a fost semnificativ, cu mii de victime în București. Cu toate acestea, echipajele de intervenție trimise de regimul lui Ceaușescu au reușit să facă față situației, reconstruind rapid orașul.
Zonele afectate au fost transformate ulterior în spații verzi, conform ordinului dat de dictatorul Nicolae Ceaușescu, pentru a restabili aspectul anterior al orașului.
Peisajul post-cutremur din București era copleșitor, cu rămășițe umane, dărâmături și panică răspândite pe străzi și în Centrul Vechi, subliniind amploarea tragică a acestor evenimente.
La 47 de ani de la cutremurul devastator din 1997, care a zguduit România, amenințarea unui nou seism rămâne în continuare o preocupare majoră. Specialiștii avertizează că un cutremur mult mai puternic decât cel precedent ar putea surveni în orice moment, iar în prezent, multe clădiri din întreaga țară sunt în pragul prăbușirii.
Capitala pare să nu fie suficient de pregătită pentru a face față unui astfel de eveniment în prezent. În București există peste 300 de clădiri clasificate în clasa 1 de risc seismic, amenințând siguranța cetățenilor și a proprietăților lor.
Potrivit specialiștilor, un cutremur mai puternic decât cel din 1977 ar putea avea loc în orice moment. Dr. Dragoș Toma-Dănilă, cercetător în cadrul Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica Pământului, a avertizat că predictibilitatea exactă a unui astfel de eveniment este dificilă, dar este imperativ să ne pregătim pentru acest scenariu.
„41 de clădiri sunt incluse în programele de reabilitare. Acest program înseamnă parte de proiectare şi parte de execuţie, toate cele 41 sunt în faza de proiectare. Aceste proiecte durează undeva la 2 ani de zile, partea de proiectare”, a declarat Sebastian Petrescu, expert în cadrul Administrației Municipale pentru Consolidarea Clădirilor cu Risc Seismic.
Deși aproximativ 350 de clădiri au fost deja evaluate și clasificate ca fiind în pericol seismic, acestea sunt doar cele incluse în procesele de expertizare și reabilitare. Sunt încă multe alte clădiri care prezintă risc, dar care nu au fost încă evaluate.
Întrebat despre pregătirea autorităților pentru a interveni în astfel de situații, șeful Departamentului pentru Situații de Urgență, Raed Arafat, a recunoscut că mai sunt necesare investiții pentru a asigura o pregătire adecvată.