30 aprilie 1945. 75 de ani de când s-a sinucis Adolf Hitler. Cum a ajuns locul sinuciderii spațiu de joacă pentru copii

Puțini și-ar fi imaginat că pe locul în care unul dintre cei mai mari criminali ai istoriei și-a sfârșit viața se găsește un spațiu de joacă pentru copii, care sunt adevărate simboluri ale inocenței. Cum a fost acest lucru posibil și ce cred oamenii despre acest fapt, în acest articol.

Cum și de ce a murit Hitler

Adolf Hitler, conducătorul celui de-al Treilea Reich și care se face vinovat de începerea celui mai sângeros eveniment din istorie – Al Doilea Război Mondial, trăia deja de mai multe luni de zile în buncărul său. Construit cu sute de tone de beton, adăpostul său secet se afla în inima Berlinuli sfârtecat de bombardamentele înverșunate ale sovieticilor, care au asediat capitala Imperiului Nazist săptămâni la rând, făcând ultimele eforturi pentru victoria finală.

Grandomanul care condusese la nimicirea propriei țări și care în urmă cu doar câțiva ani era încredințat că Dumnezeu l-a trimis pentru a încununa supremația poporului german avea să moară el însuși la 8 metri sub pământ, cât măsura buncărul, asemenea șobolanilor, cum îi numea el pe evrei, pe care i-a umilit, abrutizat și în cele din urmă decimat. Hitler s-a împușcat în cap la numai o zi după ce, în noaptea de 28 către 29 aprilie s-a căsătorit cu amanta lui, Eva Braun, care s-a sinucis și ea în aceeași zi bând cianură, după cum și câinele lui Hitler, Blone Blondi, murise otrăvit cu o noapte înainte de dublul suicid comis de cuplul Hitler.

Toboganul pentru copii, moștenitorul a două incinerări

În ziua de azi, locul arată diferit. Cancelaria de stat, lângă care fusese construit buncărul, și-a pierdut locul în favoarea unei grădinițe alături de care se află un restaurant chinezesc. Pe jumătate distrus, adăpostul dictatorului este închis și deasupra sa tronează un bloc civil de culoare bej. Imediat după sinucidere, pe trupurile celor doi a fost aruncată benzină și li s-a dat foc într-o groapă din fața buncărului făcută de explozia unei bombe lansate de ruși. Astăzi, în acel loc, se află un tobogan pentru copii.

Întrebată ce crede despre însemnătatea acestui loc, o berlineză în vârstă a afirmat că „nu prea ne interesează. Suntem aici de multă vreme. Dacă ai sta să te gândești tot timpul la Hitler, ai înnebuni. Avem destule pe cap“, confirmând impresia de negare și de eschivare din fața responsabilității prezente la unii germani.